Regina Elisabeta a II-a, povestea unui simbol

Începând cu 1952, regina Elisabeta a II-a este monarhul Regatului Unit (Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord) și a numeroase alte regate și teritorii, precum și conducătoarea Commonwealth-ului, grupul de 53 de națiuni suverane care include multe teritorii britanice.

Extrem de populară pe aproape toată durata îndelungatei sale domnii, regina este cunoscută pentru faptul că se interesează serios de afacerile politice, în afară de îndatoririle sale ceremoniale, și este recunoscută pentru modernizarea multor aspecte ale monarhiei.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

În septembrie 2015, Elisabeta a depășit recordul de 63 de ani și 216 zile pe tron stabilit de regina Victoria (stră-străbunica sa), astfel devenind cel mai longeviv monarh britanic din istorie. În februarie 2022, Elisabeta și-a sărbătorit Jubileul de Platină – marcând șapte decenii de serviciu în Commonwealth.

Atunci când Elizabeth Alexandra Mary, fiica cea mare a Prințului Albert, Duce de York, și a soției sale, Lady Elizabeth Bowes-Lyon, s-a născut la 21 aprilie 1926, se pare că avea puține șanse de a urca pe tron, deoarece tatăl ei era fiul mai mic al Regelui George al V-lea.

Copilăria și educația unei prințese

La sfârșitul anului 1936, unchiul ei, Regele Eduard al VIII-lea, a abdicat pentru a se căsători cu o americancă divorțată, Wallis Simpson. Drept urmare, tatăl ei a devenit Regele George al VI-lea, iar „Lilibet” (așa cum era cunoscută în familie), în vârstă de 10 ani, a devenit moștenitoarea tronului.

Prințesa Elisabeta a fost influențată foarte mult de mama sa, care i-a insuflat o credință creștină devotată, precum și o înțelegere ascuțită a cerințelor vieții regale. Bunica ei, regina Maria, consoarta regelui George al V-lea, le-a instruit, de asemenea, pe Elisabeta și pe sora ei mai mică, Margareta, în cele mai fine aspecte ale etichetei regale.

Educată de profesori particulari, cu accent pe istoria și dreptul britanic, prințesa a studiat, de asemenea, muzica și a învățat să vorbească fluent franceza. A urmat o pregătire ca ghid (echivalentul britanic al cercetașilor) și a dezvoltat o pasiune pentru cai pe tot parcursul vieții.

În calitate de regină, ea a păstrat mulți cai de rasă. Faimosul atașament al Elisabetei față de corgis Pembroke Welsh a început, de asemenea, în copilărie, iar ea va deține peste 30 de corgi pe parcursul domniei sale.

Viața reginei Elisabeta a II-a în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Elisabeta și Margareta au petrecut o mare parte din cel de-al Doilea Război Mondial trăind separat de părinții lor în Loja Regală de la Castelul Windsor, o fortăreață medievală situată în afara Londrei. În 1942, regele a făcut-o pe Elizabeth colonel onorific în 500 Grenadier Guards, un regiment al armatei regale.

Doi ani mai târziu, el a numit-o membru al Consiliului Privat și al Consiliului de Stat, permițându-i să acționeze în numele său atunci când era plecat din țară.

În 1947, la scurt timp după ce familia regală s-a întors dintr-o vizită oficială în Africa de Sud și Rhodesia, au anunțat logodna Elisabetei cu Prințul Philip al Greciei, vărul ei de gradul al treilea (ambii erau stră-strănepoți ai Reginei Victoria și ai Prințului Albert) și locotenent în Marina Regală. Ea a pus ochii pe el când avea doar 13 ani, iar relația lor s-a dezvoltat prin vizite și corespondență în timpul războiului.

Deși mulți din cercul regal îl vedeau pe Philip ca pe o partidă nechibzuită din cauza lipsei de bani și a sângelui său străin (german), Elizabeth era hotărâtă și foarte îndrăgostită. Ea și Philip s-au căsătorit la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey.

Primul lor fiu, Charles (Prințul de Wales), s-a născut în 1948; o fiică, Anne (Prințesa Regală), a sosit doi ani mai târziu. Elizabeth și Phillip au fost căsătoriți timp de 73 de ani, o perioadă extraordinară, până când prințul a murit în aprilie 2021, la vârsta de 99 de ani.

Încoronarea Reginei Elisabeta a II-a

Odată cu declinul stării de sănătate a tatălui ei în 1951, Elizabeth i-a luat locul la diverse funcții de stat. După ce au petrecut acel Crăciun cu familia regală, Elizabeth și Philip au plecat într-un turneu în Australia și Noua Zeelandă, făcând o escală în Kenya pe drum.

Ei se aflau în Kenya la 6 februarie 1952, când Regele George al VI-lea a cedat în urma unui cancer pulmonar la vârsta de 56 de ani, iar fiica sa în vârstă de 25 de ani a devenit a șasea femeie din istorie care a urcat pe tronul britanic. Încoronarea ei oficială ca regină Elisabeta a II-a a avut loc la 2 iunie 1953, în Westminster Abbey.

În primul deceniu al domniei sale, Elisabeta s-a acomodat cu rolul de regină, dezvoltând o legătură strânsă cu prim-ministrul Winston Churchill (primul dintre cei 13 prim-miniștri alături de care va lucra în timpul domniei sale), depășind un dezastru în domeniul afacerilor externe în criza Suezului din 1956 și făcând numeroase călătorii de stat în străinătate.

Ca răspuns la criticile ascuțite ale presei, regina a luat măsuri pentru a-și moderniza propria imagine și pe cea a monarhiei, inclusiv televizând pentru prima dată în 1957 emisiunea anuală de Crăciun.

Elisabeta și Philip au mai avut doi copii, Andrew (născut în 1960) și Edward (născut în 1964). În 1968, Charles a fost învestit în mod oficial ca Prinț de Wales.

Scandaluri regale

În 1981, toți ochii au fost din nou ațintiți asupra familiei regale când Prințul Charles s-a căsătorit cu Lady Diana Spencer la Catedrala St. Paul din Londra. Deși cuplul a primit în curând doi fii, William și Harry, căsătoria lor s-a degradat rapid, provocând o jenă publică considerabilă pentru regină și pentru întreaga familie regală.

În 1992, în cel de-al 40-lea an de domnie al Elisabetei, atât Charles și Diana, cât și prințul Andrew și soția sa, Sarah Ferguson, s-au separat, în timp ce prințesa Anne și soțul ei, Mark Phillips, au divorțat.

Un incendiu a izbucnit, de asemenea, la Castelul Windsor în același an, iar pe fondul protestelor publice privind utilizarea fondurilor guvernamentale pentru restaurarea reședinței regale, Regina Elisabeta a fost de acord să plătească impozite pe veniturile sale private. Acest lucru nu era impus de legislația britanică, deși unii monarhi anteriori făcuseră și ei acest lucru.

La momentul respectiv, averea sa personală era estimată la 11,7 miliarde de dolari. Într-o altă măsură de modernizare, ea a fost de acord, de asemenea, să deschidă camerele de stat de la Palatul Buckingham pentru public, contra unei taxe de intrare, atunci când nu se afla în reședință.

Averea Reginei Elisabeta

După ce Charles și Diana au divorțat în 1996, Diana a rămas incredibil de populară în rândul publicului britanic (și internațional). Moartea ei tragică din anul următor a declanșat multă durere, precum și indignare față de familia regală.

Deși inițial regina Elisabeta a ținut familia (inclusiv prinții William și Harry) departe de ochii publicului la Balmoral, reacția fără precedent a publicului la moartea Dianei a convins-o să se întoarcă la Londra, să țină un discurs televizat despre Diana, să salute persoanele în doliu și să permită ca Union Jack să fluture la jumătate de catarg deasupra Palatului Buckingham.

Popularitatea reginei și a întregii familii regale și-a revenit în primul deceniu al secolului XXI. Deși anul 2002 a marcat jubileul de aur al reginei Elisabeta – 50 de ani pe tron – moartea mamei sale (iubita regină mamă) și a surorii sale la începutul aceluiași an a aruncat o pată asupra sărbătorilor.

În 2005, regina s-a bucurat de sprijin public atunci când și-a dat acordul pentru căsătoria, odată de neconceput, a prințului Charles cu iubita sa, Camilla Parker Bowles.

O monarhie modernă

În cel de-al șaptelea deceniu de domnie, regina Elisabeta a prezidat fastul unei alte nunți regale la Westminster Abbey, cea a prințului William cu Catherine Middleton, în aprilie 2011. Ducele și ducesa de Cambridge, care vor deveni probabil următorul rege și următoarea regină a Marii Britanii, au continuat linia de succesiune cu copiii lor, prințul George (născut în 2013), prințesa Charlotte (născută în 2015) și prințul Louis (născut în 2018).

O prezență constantă alături de soția sa și unul dintre cei mai ocupați membri ai familiei regale britanice în cea mai mare parte a domniei sale, prințul Philip s-a retras din îndatoririle sale regale în 2017, la vârsta de 96 de ani. În același an, cuplul regal a sărbătorit 70 de ani de căsnicie, ceea ce face ca uniunea lor să fie cea mai lungă din istoria monarhiei britanice. Philip a murit în 2021, la vârsta de 99 de ani.

În mai 2018, prințul Harry s-a căsătorit cu actrița americană Meghan Markle, o divorțată biracială a cărei îmbrățișare de către familia regală a indicat cât de modernă a devenit aceasta în timpul lungii domnii a lui Elizabeth. Cuplul a avut un fiu, Archie Mountbatten-Windsor, în 2019, și o fiică, Lilibet Diana Mountbatten-Windsor, în 2021, scrie History.

Deși în diferite momente au circulat zvonuri că regina Elisabeta s-ar da la o parte și l-ar lăsa pe prințul Charles să preia tronul, mulți experți regali se îndoiesc că va abdica vreodată, rămânând pe tron până la moartea sa. În plus, ea marchează o prezență constantă și stabilă în fruntea familiei domnitoare a Marii Britanii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Regina Elisabeta a II-a va lipsi de la petrecerile din grădina regală în această vară

Dieta reginei Elisabeta a II-a. Ce mănâncă monarhul pentru o viață cât mai lungă?

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, onorată cu propria păpușă Barbie cu ocazia Jubileului de Platină

Momentele cheie care au marcat domnia reginei Elisabeta a-II-a a Marii Britanii