Unele dintre virusurile gripei sezoniere pe care oamenii le pot lua în fiecare iarnă ar putea fi cauzate de tulpini care au stat la baza catastrofalei pandemii de gripă spaniolă din 1918.
Oamenii de știință de la Institutul Robert Koch au analizat recent 13 specimene de plămâni de la diferite persoane, colectate în Germania între 1900 și 1931, și au reușit să pună mâna pe două genomuri parțiale și un genom complet al virusului gripal A H1N1, toate din 1918.
Virusurile provin de la victimele pandemiei de gripă din 1918, cunoscută adesea sub denumirea de „gripă spaniolă”, una dintre cele mai grave pandemii din istoria recentă.
Distrugând până la 100 de milioane de oameni, epidemia a fost prima dintre cele trei pandemii de gripă cauzate de virusul gripal A H1N1, urmată de pandemia de gripă rusă din 1977 și de cea de gripă porcină din 2009.
Cu toate acestea, nu toate epidemiile de H1N1 sunt devastatoare la scară globală. Unele tulpini de gripă H1N1 sunt endemice la om și cauzează o mică parte din toate bolile de tip gripal pe care le întâlnim în fiecare iarnă în întreaga lume.
Contrar altor studii, această ultimă cercetare presupune că epidemiile sezoniere de H1N1 pe care le vedem în fiecare an sunt cauzate de urmașii direcți ai virusurilor care au provocat pandemia de gripă din 1918.
Materialul genetic al unui virus de acum mai bine de 100 de ani este dificil de prelucrat de către oamenii de știință, însă echipa a fost suficient de norocoasă pentru a analiza îndeaproape acest virus vechi de un secol și pentru a obține informații despre modul în care acesta a provocat ravagii pe tot globul – și care, potențial, încă mai dă târcoale până în ziua de azi.
„Pandemia din 1918 a afectat peste jumătate din omenire și a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni, dar când am început această lucrare existau doar 18 specimene de la care erau disponibile secvențe și doar două genomuri complete, majoritatea din SUA”, a declarat Sébastien Calvignac-Spencer, de la Institutul Robert Koch, autorul studiului publicat în revista Nature Communications.
Analiza lor a sugerat în mod clar că virusul gripei din 1918 s-a răspândit atât la nivel local, cât și între continente.
În mod esențial, noile genomuri din Germania din 1918 provin din fazele timpurii ale pandemiei, în comparație cu alte specimene, ceea ce arată că pandemia de gripă din 1918 a cunoscut numeroase valuri, la fel ca și pandemia COVID-19.
Spre deosebire de COVID-19, ei nu au găsit nicio dovadă că noi variante ale virusului gripei din 1918 au apărut, au dominat și s-au înlocuit unele pe altele cu fiecare val. Cu toate acestea, se pare că virusul gripei din 1918 a evoluat în timp pentru a deveni mai bine adaptat la infectarea oamenilor.
Utilizând modelarea ceasului molecular, o metodă care permite estimarea scării temporale a evoluției, aceștia au descoperit că toate segmentele genomice ale gripei sezoniere H1N1 – una dintre multele tulpini care pot circula în fiecare iarnă – ar putea fi descendente directe din tulpina pandemică inițială din 1918, scrie IFL Science.
Nu există secvențe genetice care să arate ce s-a întâmplat cu virusul pe parcursul anilor 1920, dar până la începutul anilor 1930, virusul H1N1 a devenit mai puțin virulent, trecând efectiv de la un virus pandemic, la un virus sezonier.
Potrivit noului studiu, H1N1 a făcut acest lucru fără schimbul de segmente genomice între diferite virusuri, astfel încât reaparițiile sezoniere ale virusului pot fi considerate o descendență pură a tulpinii pandemice.
Cercetătorii au subliniat că orice comparație între pandemia COVID-19 și pandemia de gripă din 1918 trebuie făcută cu prudență – este vorba de virusuri foarte diferite și de condiții foarte diferite de răspândire.
Majoritatea oamenilor de știință cred acum că SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, va deveni un virus endemic sezonier, poate nu mai grav decât o răceală obișnuită.
Următoarea pandemie ar putea fi cauzată de schimbările climatice
Care este beneficiul adus de pandemie, conform World Happiness Report?