O mare minciună? Unele persoane încă mai cred că omul nu a ajuns pe Lună

A fost nevoie de peste 400.000 de angajați ai NASA și contractori pentru a-l trimite pe Neil Armstrong pe Lună in 1969. Însă, a fost nevoie de o singură persoană pentru a răspândi teoria că totul a fost, de fapt, o farsă. Numele acestuia a fost Bill Kaysing.

A început că o „bănuială” înainte de a se transforma într-o „convingere” – aceea că Statele Unite nu aveau capabilitățile tehnice necesare pentru a ajunge pe Lună. Kaysing a fost un contributor al programului spațial american, deși parțial: între 1956 și 1963, acesta a fost angajat la Rocketdyne, companie care a ajutat la proiectarea motoarelor rachetei Saturn V. În 1976, acesta a publicat în regim propriu un pamflet numit „Nu am mers niciodată pe Lună: Escrocheria de 30 de miliarde de dolari a Americii”, în care aduce dovezi privitoare la convingerile sale, prin poze neclare și teorii conspiraționiste, indică The Guardian.

• Mormânt cu 11 înmormântări din aceeași familie, descoperit în apropiere de Luxor
• De ce a dispărut Agatha Christie timp de 11 zile?

În ciuda dovezilor copleșitoare – printre care și 382 kilograme de roci lunare aduse în urma a șase misiuni, susținerea Rusiei, Chinei și Japoniei, dar și a unor imagini ale Orbitorului de Recunoaștere Lunară al NASA, care arată urmele făcute de astronauți în praful lunar – teoriile fanteziste au început să prindă tot mai mult contur, încă din 1969. Printre adepții diverselor teorii ale conspirației și-au făcut loc și aceia care cred că aselenizarea a fost regizată, idee care nu mai este un motiv de revoltă, ci mai degrabă un fapt dat.

Conspirațiile sunt populare și printre englezi

Se pare că și britanicii adoră teoriile conspiraționiste. În 2021, în cadrul spectacolului de televiziune The Morning a venit un invitat care susținea că nu se poate ca cineva să fi mers pe Lună pentru că acest satelit este făcut din lumină. „În trecut puteai vedea aselenizarea, dar nu există nici o metodă de a verifica acest lucru. Astăzi, într-o epocă a tehnologiei, mulți tineri pot investiga independent”, spunea Martin Kenny.

Un sondaj recent realizat de YouGov a arătat că unul din șase britanici era de acord cu afirmația:„ Aselenizarea a fost regizată”. Patru procente considerau adevărată teoria conspirației, 12% o considerau probabil adevărată, 9% susțineau că nu știu.

Unele dintre întrebările pe care și le-a pus Kaysing nu au făcut decât să alimenteze și mai mult aceste teorii. Una este legată de întrebarea de ce nu sunt vizibile stelele în poză. Altele sunt legate de urmele de aselenizare sau modul în care sunt văzute umbrele. Specialiștii au pierdut ore întregi în încercarea de a oferi explicații raționale pentru toate aceste întrebări, dar până în 2005, la moartea sa, Keysing a susținut în continuare că este vorba despre o înscenare și că totul ar fi fost filmat într-un studio de televiziune.

„Zborul spațial cu om la bord, în 1969, era ciudat din punct de vedere statistic”

Aceasta era una din afirmațiile lui Keysing care, cel puțin parțial, avea sens. Când sovieticii au lansat Sputnik 2, cu câinele Laica la bord, programul spațial american lipsea aproape cu desăvârșire. NASA a fost înființată în 1958, reușind să-l lanseze pe Alan Shepard în spațiu, în mai 1961. Dar când John F. Kennedy anunța că „Statele Unite trebuie să-și asume obiectivele, înainte de terminarea deceniului, de a trimite un om pe Lună și să-l aducă înapoi în siguranță”, totul părea puțin fantezist.

Până la mijlocul anilor 1960, NASA cheltuise mai bine de patru procente din bugetul federal american. Cu toate acestea, programul sovietic înregistra tot mai multe „prime dăți”: prima femeie în spațiu – 1963, prima activitate în afara vehiculului – 1965, prima plimbare în spațiu – 1965. Pe acest fond, programul american părea să cunoască tot mai multe piedici, printre care și incendiul de la platforma de lansare care a omorât trei dintre astronauții misiunii Apollo 1.

Dacă se vizitează Muzeul de Știință din Londra, se poate vedea că modulul lunar era făcut din folie de aluminiu. Apollo 8 a orbitat Luna în 1968, dar după cum remarca Armstrong, corectarea cursului și aselenizarea erau „obiective îndepărtate și partea cea mai grea a zborului”. Estima mersul pe suprafața lunară cu o dificultate de unu pe o scară de 10, iar aselenizarea primea calificativul 13.

Dificultatea de a aseleniza

Dar aceasta dificultate ar păli prin comparație cu dificultatea de a menține o minciună în fața întregii lumi vreme de cinci decenii, fără că nici un angajat al NASA să se dea de gol. Mai mult, trebuie să ne imaginăm că efectele speciale de la nivelul anului 2019 erau disponibile în 1969 și că nici unul dintre cei 600 de milioane de telespectatori nu au observat nimic ciudat la acel moment. Filmul „Odiseea Spațială 2001” al lui Stanley Kubrick poate reprezenta un indicator bun pentru capabilitățile cinematografice de la acea vreme.

Teoria conspirației a intrat în epoca modernă în 2001, atunci când Fox News a difuzat documentarul „Am aselenizat?”. Găzduit de actorul din Dosarele X, Mitch Pileggi, documentarul a dat o nouă formă argumentelor lui Kaysing. Launius, care lucra pentru NASA la vremea respectivă, își amintește cum se lovea cu capul de console.

„Vreme de ani de zile, nu am vrut să avem de-a face cu lucrurile acestea. Nu merita. Dar atunci când rețeaua de televiziune a difuzat acel așa numit documentar în care se susținea că aselenizarea nu a avut loc, mizele au fost crescute. Am inceput să primim tot felul de întrebări”. Multe dintre apeluri nu veneau de la conspiraționiști, ci de la părinți și profesori. În cele din urmă NASA a pus la punct un site web și a trimis unele materiale de informare către profesori.

„Luna: O istorie a viitorului”

Oliver Morton, autorul cărții „Luna: O istorie a viitorului” este de părere că persistența acestei farse nu este surprinzătoare. „Scopul misiunii Apollo a fost acela de a arăta puterea statului american atunci când vine vorba de a face efectiv lucruri”, spune autorul.

„Scopul farsei lunare este acela de a arăta puterea statului american de a face oamenii să creadă ceva ce nu este adevărat”. Dar narativul acestei teorii ar fi valabil doar dacă Apollo nu ar fi aterizat nicăieri – nu ar mai fi existat misiuni după acel moment.

„Pe măsură ce mințile americanilor deveneau tot mai paranoice în anii 1970, devine mai mulțumitor să se recurgă la astfel de convingeri”, mai spune acesta.

James Bond și conspirația aselenizării

James Bond are și el o mică parte din vină pentru răspândirea acestei teorii. În filmul „Diamantele sunt eterne” din 1971, actorul Sean Connery intră în efracție într-o uzină a NASA. Urmează apoi o urmărire printr-un platou de filmare care arăta exact că Luna. Aceasta este doar una dintre ipostazele care au contribuit la împământenirea convingerii că guvernul își bătea joc de toată lumea.

Adepții teoriei conspirației pun mai mult accent pe ceea ce nu s-a întâmplat decât pe ceea ce a avut loc. Există și printre aceștia mai multe curente de opinie privitoare la falsitatea misiunilor anterioare Apollo, Mercury, Gemini și Atlas sau dacă Laica sau Iuri Gagarin au ajuns în realitate în spațiu. Cu toate că primele generații de conspiraționiști erau motivați de furie, în zilele noastre cauza este cel mai probabil determinată de plictiseală. Linia dintre conspirație și divertisment devine din ce în ce mai fragilă.

Cu toate acestea, dincolo de a fi iritantă pentru cei implicați, ideea conspirației este una lipsită de pericol, cel puțin prin comparație cu teoriile legate de vaccin sau crimele în masă. Morton este de părere că aceasta este una dintre putinele teorii ale conspirației care nu sunt atinse de antisemitism.

Încotro se îndreaptă această teorie a conspirației?

Poate că cea mai greu de crezut idee este aceea că oamenii chiar au reușit să realizeze ceva incredibil – poate cea mai importantă dintre realizările lui Nixon. În prezent avem mult mai puțină încredere în noi. Adepții teoriei conspiraționiste tratează aselenizarea că pe o glumă, de care își mai aduc aminte din când în când.

Dar acum este timpul poate pentru pregătirea terenului pentru viitoarele teorii referitoare la Marte. Din unele puncte de vedere, aceste teorii trebuie privite drept un compliment adus cercetătorilor misiunii Apollo. „Dintr-un anumit punct de vedere, adepții teoriilor conspiraționiste iau aceste misiuni mult mai în serios decât o face majoritatea oamenilor”, mai spune Morton. „Adevărul este că aselenizarea nu a schimbat cursul vieții pe Pământ, cel puțin nu încă”.

Vă mai recomandăm și:

Prima aselenizare din istorie. Ziua în care sovieticii i-au umilit pe americani

50 de ani de la Apollo 16, penultima misiune care a dus omul pe Lună. Urmăreşte istoria Apollo în şapte minute – VIDEO

Top 10 teorii ale conspirației care în cele din urmă s-au dovedit a fi adevărate

„O nouă lume a dunelor”. Cum se formează acestea pe Io, luna înghețată a lui Jupiter?