Un studiu asupra a 50 de pietre gravate dezgropate în Franța a dezvăluit că strămoșii noștri au creat probabil opere de artă complexe la lumina focului
Cercetătorii de la Universitățile din York și Durham au analizat desenele artistice de pe pietre, care au fost probabil realizate cu ajutorul uneltelor de piatră de către oamenii din Magdalenian, o cultură timpurie de vânători-culegători de acum 23.000-14.000 de ani.
Studiul sugerează că desenele au fost sculptate în urmă cu aproximativ 15.000 de ani, aproape de lumina pâlpâitoare a unui foc, fapt indicat de modelele de deteriorare prin căldură de culoare roz, din jurul marginilor unora dintre pietre.
În urma descoperirii lor, cercetătorii au experimentat cu replicarea pietrelor și au folosit modele 3D și software de realitate virtuală pentru a recrea plăcile așa cum le-ar fi văzut artiștii preistorici: la lumina focului și cu liniile albe proaspete pe care le-ar fi făcut când au tăiat pentru prima dată în stâncă, cu mii de ani în urmă.
„S-a presupus anterior că deteriorarea termică vizibilă pe unele plachete a fost probabil cauzată de un accident, dar experimentele cu plachete replică au arătat că deteriorarea era mai mult în concordanță cu poziționarea intenționată în apropierea unui foc”, a declarat autorul principal al studiului, Dr. Andy Needham de la Departamentul de Arheologie al Universității din York și co-director al Centrului de Cercetare în Arheologie Experimentală din York.
„În zilele noastre, ne-am putea gândi la artă ca fiind creată pe o pânză albă la lumina zilei sau cu o sursă de lumină fixă, dar acum știm că oamenii de acum 15.000 de ani creau artă în jurul unui foc, noaptea, cu forme și umbre pâlpâitoare.”
Lucrul în aceste condiții ar fi avut un efect dramatic asupra modului în care oamenii preistorici au experimentat arta, spun cercetătorii.
Este posibil să fi activat o capacitate evolutivă menită să ne protejeze de prădători, în care percepția impune o interpretare semnificativă, cum ar fi forma unui animal, o față sau un model acolo unde nu există.
„Crearea de artă la lumina focului ar fi fost o experiență viscerală, activând diferite părți ale creierului uman. Știm că umbrele pâlpâitoare și lumina sporesc capacitatea noastră evolutivă de a vedea forme și fețe în obiecte neînsuflețite, iar acest lucru ar putea ajuta la explicarea faptului că este obișnuit să vedem modele de plachete care au folosit sau integrat caracteristici naturale din rocă pentru a desena animale sau forme artistice”, a adăugat Dr. Needham, potrivit HeritageDaily.
Epoca Magdaleniană a cunoscut o înflorire a artei timpurii, de la arta rupestră și decorarea uneltelor și armelor până la gravarea pietrelor și oaselor.
„În timpul perioadei Magdaleniene, condițiile erau foarte reci și peisajul era mai expus. Deși oamenii erau bine adaptați la frig, purtând haine călduroase din piei de animale și blănuri, focul era încă foarte important pentru a se încălzi. Descoperirile noastre întăresc teoria conform căreia strălucirea caldă a focului ar fi făcut ca acesta să fie centrul comunității pentru întâlniri sociale, pentru a spune povești și pentru a face artă”, a explicat co-autorul studiului, publicat în PLOS ONE, doctorandul Izzy Wisher, de la Departamentul de Arheologie al Universității din Durham.
„Într-o perioadă în care mare parte de timp și efort ar fi fost dedicate găsirii de hrană, apă și adăpost, este fascinant să ne gândim că oamenii încă mai găseau timp și capacitatea de a crea artă. Aceasta arată cum aceste activități au făcut parte din ceea ce ne face umani timp de mii de ani și demonstrează complexitatea cognitivă a oamenilor preistorici.”
Arta mexicană clasică a rezistat trecerii timpului cu ajutorul unui ingredient secret
Opere de artă antice dezvăluie indicii despre hibridizarea cămilelor în Regatul Hatra
Craniul de marmură al lui Bernini, prima operă de artă sculptată supusă analizelor medico-legale
Yanartaș, sanctuarul zeului Hefaistos, unde focurile naturale ard de 2.500 de ani