Secretul Turnului din Pisa. Se prăbușește sau nu monumentul roman?

Milioane de turiști vizitează în fiecare an Turnul din Pisa, atrași de înclinarea sa care sfidează gravitația și care a rezistat secolelor. Dar cât timp va mai rezista această atracție? Pentru a ne putea face o idee despre viitorul structurii, este nevoie să observăm trecutul său.

Construcția clopotniței din cadrul Piazza del Duomo, sau Piața Catedralei, a început în 1173, marcând începutul a două secole de construcții intermitente, întrerupte de războaie.

Încă de la primele etaje, constructorii turnului au observat o înclinare spre sud. Principalul vinovat? Solul maleabil de dedesubt, înmuiat de pânza freatică înaltă din zonă.

În loc să renunțe la încercare și să o ia de la capăt, constructorii au devenit creativi. Au construit fiecare etaj la un unghi pentru a încerca să corecteze înclinarea – doar pentru ca turnul să se încline și mai mult.

Imposibil de estimat cât timp va mai rezista turnul

La finalizarea sa, în jurul anului 1370, turnul era înclinat la 1,6 grade. Structura finalizată era un cilindru gol care se ridica pe opt etaje, ajungând la o înălțime de aproximativ 60 de metri. Scheletul său, compus din fragmente de rocă și mortar, era acoperit cu marmură, coloane și bolți.

Pe măsură ce înclinarea turnului a crescut treptat până la 5,5 grade, guvernul italian a luat măsuri pentru a proteja monumentul. În 1990, acesta a numit un comitet de experți pentru a atenua înclinarea – dar fără a o elimina și fără a elimina atracția sa turistică.

„Este unul dintre simbolurile Italiei”, a declarat Gabriele Fiorentino, cercetător la Universitatea din Bristol, în Regatul Unit. „Există o mare dezbatere în jurul a cât de mult putem schimba monumentul. Face parte din cultură”.

Comitetul a aplicat pentru prima dată 600 de tone de plumb la baza laturii nordice a turnului în 1993, în speranța de a compensa scufundarea laturii sudice. Dar acest lucru nu a oprit ritmul de înclinare, chiar și după ce au adăugat încă 300 de tone pe latura nordică, împreună cu ancore de sol, potrivit lui Fiorentino.

Turnul s-a întors în timp cu 200 de ani

Ulterior, comitetul a apelat la folosirea unor tuburi lungi și burghie pentru a îndepărta în mod neinvaziv pământul de sub partea de nord a fundației turnului.

Pe măsură ce solul a fost îndepărtat, structura a început să se rotească încet spre nord. Aceste eforturi au redus înclinarea turnului cu 10%, lăsându-l la o înclinare de 5 grade. „Când au făcut acest lucru, au spus că au dat înapoi ceasul turnului cu 200 de ani”, a spus Fiorentino.

Aceasta a fost doar o soluție temporară, a spus el, și este imposibil de estimat cât timp va mai rezista turnul. În următorii 300 de ani, acesta s-ar putea înclina din nou la cele 5,5 grade din anii 1990, deplasându-se din nou deasupra solului moale. Dar, între timp, turnul este în siguranță din câteva motive, a spus Fiorentino.

În primul rând, întreruperile îndelungate ale construcției turnului au dat timp structurii să se așeze în solul maleabil, fortificându-i structura până la următoarea repriză de construcție.

„Romanii voiau ca monumentele lor să fie veșnice”

În plus, deoarece baza turnului este mai groasă decât jumătatea sa superioară acoperită cu coloane, centrul său de masă este mai jos față de sol, ceea ce îl face mai stabil.

Cercetările lui Fiorentino au investigat de ce turnul nu a avut de suferit în timpul cutremurelor, în ciuda înclinării sale precare. El și colegii săi au aflat că acesta are o perioadă de vibrație naturală mai lungă și mai puțin distructivă – sau timpul necesar structurilor pentru a vibra înainte și înapoi în timpul activității seismice – datorită solului moale de sub fundația turnului, care oferă clădirii protecție împotriva cutremurelor din regiune.

Deși nu sunt planificate intervenții fizice, turnul este monitorizat constant cu ajutorul unor instrumente care măsoară factori precum înclinarea acestuia și nivelul freatic.

Deocamdată, istoria sa va continua să trăiască, dar nimeni nu știe exact pentru cât timp. „Vechii romani doreau să construiască monumente care să dureze”, a declarat Fiorentino. „Voiau ca acestea să fie veșnice”, a concluzionat el, potrivit LiveScience.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Un italian medieval și-a înlocuit mâna amputată cu un cuțit. Descoperirea făcută de arheologi

Rămășițele unei turme de 11 dinozauri, descoperite în Italia

Descoperire importantă în Peștera Romanelli, din Italia

Un sat de poveste din Italia a ieșit din nou la suprafață de pe fundul unui lac