Primii fermieri europeni nu erau atât de înalți precum se credea. Care ar fi fost motivul?
Un studiu combinat de genetică și rămășițe scheletice arată că schimbarea de la modul vânător-culegător la fermier, de urmă cu 12.000 de ani în Europa, ar fi avut un impact negativ asupra sănătății.
„Studiile recente au încercat să caracterizeze contribuția ADN-ului la înălțime”, spune Stephanie Marciniak, profesor asistent la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Statele Unite. „Am început să ne gândim la întrebările privitoare la trecerea de la vânător, culegător și căutător de hrană la agricultura sedentară și am decis să aruncăm o privire la impactul asupra sănătății, prin raportare la înălțime”.
Lucrând alături de George H. Perry, profesor asociat de antropologie și biologie la aceeași universitate, dar și de alți 40 de cercetători internaționali, Marciniak a analizat înălțimile indivizilor care au trăit înainte de Neolitic, respectiv Epocile Cuprului, Bronzului și Fierului. Cercetătorii au măsurat oasele lungi ale scheletelor rămase, indică Phys.
Înălțimea ca etalon pentru starea de sănătate
Cercetătorii au creat un model care se folosea de înălțimea la vârstă adultă, indicatorii de stres observați la nivelul oaselor și ADN-ul antic. Aceștia au mai analizat și indicațiile genetice ale strămoșilor. Descoperirile au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.
„Abordarea noastră este unică, pentru că ne-am folosit de măsurători ale înălțimii și ADN antic colectat de la anumiți indivizi”, spune Marciniak. Trecerea de la vânător-culegător la agricultor sedentar nu a avut loc simultan de-a lungul Europei, ci în diferite locuri la momente diferite.
Cercetătorii au studiat 167 de indivizi care au trăit acum 38.000 de ani, respectiv 2400 de ani. Sunt incluși aici și indivizi de dinainte erei agricole, cei mai vechi fermieri și fermierii propriu-ziși. S-a descoperit că indivizii din Neolitic, prin raportare la genetică, prezentau o înălțime medie mai mică cu aproximativ patru centimetri mai scundă decât predecesorii lor și cu aproximativ doi centimetri mai mică decât indivizii ulteriori.
Teste ADN pentru a afla mai multe detalii
„În prezent, ceea ce știm este 80% din înălțime este reprezentată de fondul genetic, iar 20% este conferită de mediu”, a mai spus Marciniak. „Cercetătorii nu au identificat încă toate variantele genetice asociate cu înălțimea”. Schimbarea de la vânător-culegător la agricultor, respectiv fermier nu a dus de fiecare dată la o scădere a înălțimii, cu toate că așa s-a petrecut în unele părți din Europa.
„Era vorba de migrația populațiilor, în general din est spre vest”, indică Marciniak. „Am vrut să luăm în calcul și migrația care poate a influențat în diferite feluri variantele genetice ale înălțimii”.
Când echipa a integrat aceste informații ancestrale, au descoperit că pentru indivizii din Neolitic, înălțimea a scăzut cu puțin. „Această cercetare necesită mai multe studii cu baze de date mai mari”, a mai spus Marciniak.
Vă mai recomandăm și:
Arheologii explorează un oraș mayaș scufundat. Ce au descoperit?
Reproducerea cu rude apropiate, mult mai rară în preistorie decât în prezent
Peştera Chauvet, ”Capela Sixtină a preistoriei”, poate fi vizitată virtual