Înainte de dinozauri, existau trilobiți care se mușcau unii pe alții pe fundul mării în Cambrian. Noi cercetări au dezvăluit că acești prădători vânau animale mai mici și mai slabe pentru hrană, și ocazional, își mușcau camarazii din aceeași specie. Această descoperire reprezintă cea mai timpurie dovadă de canibalism înregistrată până acum.
Trilobiții sunt artropode marine, astăzi dispărute, care au apărut pentru prima dată în registrul fosilelor în urmă cu aproximativ 541 de milioane de ani. Erau creaturi robuste, cu exoschelete groase, ceea ce reprezintă probabil unul dintre motivele pentru care atât de multe fosile de trilobiți s-au păstrat în toți acești ani.
Russell Bicknell, un paleontolog de la Universitatea New England din Australia, a petrecut cinci ani examinând fosilele de trilobiți din formațiunea Emu Bay Shale, de pe Insula Kangaroo, din Australia de Sud.
În această formațiune se găsesc două specii de trilobiți din același gen: Redlichia takooensis, care se hrănea cu particule de pe fundul oceanului, și R. rex, un prădător mai mare, raportează LiveScience.
Multe dintre fosilele de R. takooensis au fost găsite cu ceea ce păreau a fi urme de mușcături, mai ales pe capetele lor posterioare. Acest lucru era de așteptat, deoarece paleontologii știau deja că R. rex se hrănea cu R. takooensis. În formațiunea Emu Bay, fecalele fosilizate, lăsate în urmă de R. rex conțin resturi de cochilii de trilobiți.
Acest lucru sugerează că R. rex avea capacitatea de a mânca specii mai mici de trilobiți. Ceea ce a fost neașteptat, însă, au fost semnele unor urme de mușcături similare pe R. rex. Aceste răni, au concluzionat cercetătorii, au fost probabil rezultatul canibalismului.
„Nu există altceva în acest zăcământ care să aibă capacitățile necesare pentru a lovi cu atâta putere”, a declarat Bicknell pentru Live Science. Deși nu se cunosc prea multe despre aparatele bucale ale trilobiților, Bicknell este sigur că aceste răni nu au fost „mușcături” în sensul tradițional.
În schimb, partea inferioară a unui trilobit prezenta două rânduri de picioare, iar pe aceste picioare se aflau mici spini orientați spre interior.
Cele mai multe dintre rănile observate pe fosilele din Emu Bay erau răni la nivelul abdomenului și nu al capului. Bicknell crede că acest lucru se datorează faptului că animalele rănite încercau să scape din ghearele prădătorului. Fosilele rănite provin de la animalele care au scăpat și nu au fost mâncate.
Deși acesta este cel mai vechi exemplu documentat de canibalism pentru orice animal existent vreodată, Bicknell a spus că este probabil ca, de fapt, canibalismul să fie mult mai vechi și mai răspândit decât sugerează chiar aceste fosile.
„Aș merge atât de departe încât aș spune că artropodele au mâncat artropode dintotdeauna”, a spus Bicknell. Cu toate acestea, dovezile directe ale unui astfel de canibalism străvechi nu au fost disponibile până acum.
Deși este dificil de dovedit că a avut loc canibalismul, Bicknell și colegii săi au reușit să elimine sistematic toate celelalte explicații pentru rănile găsite în fosilele de R. rex. Cercetarea echipei a fost publicată în revista Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology.
Cercetătorii au descoperit că rudenia și mărimea influențează canibalismul în regatul animal
Top 10 exemple tulburătoare de popoare care au practicat canibalismul
Dinozaurii apelau la canibalism atunci când hrana era insuficientă