Dieta medievală. Ce mâncau bogații și săracii acelor vremuri?
De la banchetele somptuoase și până la alimentația de subzistență, bucătăria medievală era plină de tradiție și noblețe.
Există peste 50 de cărți de bucate medievale scrise de mână care s-au păstrat până în ziua de azi. Unele sunt liste de rețete incluse în manualele farmaciștilor vremii sau alte remedii medicale. Altele se concentrează pe descrierea marilor ospețe.
Dar cea mai mare parte a acestora este dedicată înregistrării bucatelor bucătăriei medievale. Majoritatea rețetelor consemnate, cel mai sigur că au fost servite la ospețele marilor nobili, indică British Library.
Dieta unui nobil era foarte diferită de a celor din clasele inferioare. Moșiile aristocraților erau aprovizionate cu animale proaspăt vânate și pește de râu, precum și o sumedenie de fructe și legume. Alimentele gătite erau condimentate din greu cu mirodenii precum chimen, nucșoară, cardamom, ghimbir și piper.
Mâncarea gătită în vremurile medievale
Alte ingrediente folosite includeau zahărul din trestie, migdalele și fructele uscate precum curmalele, smochinele și stafidele. Bogații vremii puneau mare preț pe acestea și le importau de peste ocean la prețuri colosale. Într-adevăr, curtea avea și un slujitor a cărui sarcină era legată de mirodenii în general. Sosurile picante erau și ele populare.
Toate fructele și legumele erau gătite pentru că se credea că dacă erau crude, atunci aveau să cauzeze boală. Într-una cartea „The Boke of Kervynge”, scrisă în 1500, bucătarul este avertizat să „aibă grijă la salatele verzi și fructele crude pentru că acestea îl vor îmbolnăvi pe suveran”.
Banchetele și mâncarea simplă
Mesele organizate pentru festinele ținute în timpul banchetelor erau pline cu mâncăruri spectaculoase – oferind ocazia perfectă pentru nobili să-și arate bogăția. Jeleurile, plăcintele, prăjiturile și tocanele zilnice erau acompaniate de animale splendide precum păunii, focile sau balene.
Jeleurile și cremele au fost vopsite cu culori naturale vii – lemn de santal pentru roșu, șofran pentru un galben aprins și sânge fiert pentru negru. Dar cele mai interesante vizual preparate erau sculpturile din zahăr care apăreau într-o multitudine de forme.
Acestea erau servite la începutul cinei ca preludiu pentru cina care urma. Spre deosebire de abordarea actuală, în vremea medievală toate felurile de mâncare erau puse laolaltă, fără a exista nici o separare între acestea. Existau și unele cărți de curtoazie care îi sfătuiau pe meseni să nu elimine gaze, să nu se scobească în nas, să nu scuipe sau alte asemenea gesturi.
Dieta celor săraci
Aceia mai puțin privilegiați, care erau la baza ierarhizării sociale aveau diete nu atât de impresionante. Dacă nu serveai într-o moșie mare, era foarte greu să pui mâna pe carne sau pește proaspăt – cu toate că cei care locuiau în apropiere de mare puteau pescui. Majoritatea oamenilor conservau alimentele imediat după recoltă sau sacrificiu, punându-le la murat sau în sare.
Șunca, peștele murat, fructele conservate de exemplu, treceau printr-un astfel de proces, pentru dieta săracilor. Săracii mai creșteau și porci care, spre deosebire de vite sau oi, puteau crește nestingheriți în păduri. Țăranii obișnuiau să crească vaci, așa că dieta lor consta în cea mai mare parte în produse lactate ca smântână sau zer.
Atât bogații cât și săracii aveau o slăbiciune pentru o fiertură care în realitate era o supă groasă cu carne, legume și tărâță. Varianta de lux a acestei fierturi conținea și cereale. Pâinea era baza pentru toate clasele sociale, chiar dacă calitatea era complet diferită de la unii la alții, în funcție de cerealele folosite.
Vă mai recomandăm și:
Diabeticii ar putea trăi mai mult dacă ar consuma mai puține alimente procesate noaptea
Cele trei alimente care ne scurtează viața, potrivit unui nou studiu