Sulful de la asteroidul care a ucis dinozaurii în urmă cu 66 de milioane de ani, care era în cantități mult mai mari decât se credea anterior, s-a răspândit deasupra pământului și în stratosferă, spune un nou studiu.
Odată ajuns în aer, acest nor vast de gaze purtătoare de sulf a blocat soarele și a răcit Pământul timp de zeci de ani sau chiar secole, apoi a căzut sub formă de ploaie acidă letală pe Pământ, schimbând chimia oceanelor timp de zeci de mii de ani, o perioadă mai lungă decât ce se știa până acum, notează Live Science.
Descoperirile arată că „am subestimat sulful de la asteroidul acesta, iar schimbările climatice care au fost asociate cu el au fost probabil mult mai mari decât credeam anterior”, a declarat James Witts, lector la Școala de Științe Pământului de la Universitatea Bristol din Marea Britanie.
Faptul că sulful a continuat să se reverse pe suprafața Pământului atât de mult ar putea explica de ce i-a luat atât de mult vieții, în special celei marine, să își revină, deoarece o parte din sulful de la asteroidul căzut pe pământ ar fi fost spălat de oceane, a spus Witts.
Descoperirea cercetătorilor a fost complet întâmplătoare. „Nu a fost deloc ceva planificat”, a spus Witts.
Echipa plănuise inițial să studieze geochimia scoicilor antice din apropierea râului Brazos din Falls County, Texas, un loc unic care a fost sub apă în timpul extincției de la sfârșitul Cretacicului, atunci când au dispărut dinozaurii non-aviari. De asemenea, acest loc nu este prea departe de craterul Chicxulub din Peninsula Yucatan din Mexic, unde a lovit asteroidul de 10 kilometri lățime.
Cercetătorii au luat câteva mostre de sedimente de la fața locului, ceea ce nu plănuiseră să facă. Aceste mostre au fost aduse la Universitatea din St Andrews din Scoția, unde cercetătorul Aubrey Zerkle, geochimist și geobiolog, a analizat diferiții izotopi de sulf sau variații de sulf care au un număr diferit de neutroni în nuclee.
Cercetătorii au descoperit „un semnal foarte neobișnuit”: izotopii de sulf au avut mici modificări neașteptate ale maselor lor, a spus Witts.
Astfel de modificări de masă apar atunci când sulful intră în atmosferă și interacționează cu lumina ultravioletă (UV). „Acest lucru se poate întâmpla într-adevăr doar în două scenarii: fie într-o atmosferă care nu are oxigen în ea, fie atunci când avem atât de mult sulf încât acesta ajunge foarte sus, într-o atmosferă oxigenată”, a spus Witts.
Pământul are aproximativ 4,5 miliarde de ani și a fost învăluit de o atmosferă oxigenată de acum aproximativ 2,3 miliarde de ani.
„Suntem primii oameni care au văzut astfel de lucruri în vremuri mult mai recente”, cel puțin în sedimentele care nu se află la poli, a spus Witts. (Acest lucru se datorează faptului că erupțiile vulcanice eliberează sulf în atmosferă, care se poate amesteca cu zăpada și ajunge în concentrații mari în mostrele de gheață de la poli, unde nu există alt sulf sau sulfat care să dilueze semnalul, a spus Witts.)
„Nu vezi [acest semnal] în rocile marine. Marea are propria ei semnătură izotopică care diluează total cantitatea mică de sulf din acești vulcani”, a spus el.
Faptul că acest semnal este prezent în rocile marine din Cretacic arată că „trebuie să fi existat o mulțime de sulf în atmosferă după acest eveniment de impact. Și asta, desigur, are o implicație uriașă pentru schimbările climatice legate de impact, deoarece aerosolii de sulf, știm din erupțiile vulcanice moderne, provoacă răcire”, a spus Witts.
O mare parte din sulf a provenit din calcarul bogat în sulf din Peninsula Yucatan. „Dacă asteroidul ar fi lovit în altă parte, poate că nu s-ar fi eliberat atât de mult sulf în atmosferă, iar schimbările climatice care au urmat ar fi putut să nu fi fie la fel de severe. Și, prin urmare, evenimentul de extincție ar fi putut să nu fie atât de drastic”, a spus Witts.
Estimările anterioare ale aerosolilor de sulf care intră în atmosfera Pământului după impactul asteroidului variază între aproximativ 30 și 500 de gigatone; conform modelelor climatice, acest sulf s-ar fi transformat în aerosoli de sulfat, care ar fi provocat o răcire de 2 până la 8 grade Celsius a suprafeței Pământului timp de câteva decenii după impact.
Dar noua descoperire sugerează că, deoarece cantitatea de sulf a fost mai mare, schimbările climatice ar fi putut fi și mai severe.
Studiul a fost publicat pe 21 martie în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.
Vă recomandăm să citiți și:
Ghețarii se topesc tot mai repede. Cercetătorii se luptă să adune miezuri de gheață
Cum au ajuns cercetătorii să elibereze accidental fluturi infectați de viespi parazitare
Albirea coralilor este explicată printr-o descoperire majoră a oamenilor de știință