Acordurile de la Minsk, „singura cale pe care se poate construi pacea”

În contextul crizei dintre Rusia și Ucraina, președintele francez Macron a afirmat că acordul de încetare a focului încheiat în 2015 între Kiev și Moscova oferă o „cale” spre pace.

În urma discuțiilor cu omologii săi din Rusia și Ucraina, Macron a declarat că Acordul Minsk II – care a avut ca scop încheierea războiului din estul Ucrainei – este „singura cale pe care se poate construi pacea”.

Cu toate acestea, înțelegerea, numită după capitala belarusă în care a fost stabilită, nu a fost niciodată pusă în aplicare pe deplin. Acesta a fost adoptat în urma Minsk I, o încercare anterioară de încheiere a unui acord de încetare a focului care a eșuat.

Intermediat de Franța și Germania, Acordul Minsk II a încercat din nou să pună capăt conflictului care a început atunci când separatiștii susținuți de Rusia au cucerit porțiuni de teritoriu după anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014, relatează Aljazeera.

Ce înseamnă Acordurile de la Minsk?

Totuși, la câțiva ani distanță, nu s-a ajuns la o soluționare politică completă, iar luptele dintre Ucraina și rebeli continuă.

Ucraina și separatiștii susținuți de Rusia au convenit asupra unui acord de încetare a focului în 12 puncte în septembrie 2014. Prevederile acestuia includeau schimburi de prizonieri, livrări de ajutoare umanitare și retragerea armelor grele. Cu toate acestea, acordul s-a destrămat rapid, cu încălcări din ambele părți.

Reprezentanții Rusiei, Ucrainei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și liderii regiunilor Donețk și Lugansk, aflate sub control separatist, au semnat un acord în 13 puncte în februarie 2015. Liderii Franței, Germaniei, Rusiei și Ucrainei s-au reunit la Minsk pentru a marca această ocazie și au emis o declarație de sprijin.

Cele 13 puncte ale Acordului de la Minsk II din februarie 2015

• Încetarea imediată și cuprinzătoare a focului;
• Retragerea armamentului de către ambele părți;
• Monitorizarea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa;
• Dialogul privind o autonomie pentru Donețk și Lugansk, în conformitate cu legislația ucraineană, și recunoașterea statutului special de către parlament;
• Grațiere, amnistie pentru luptători;
• Schimb de ostatici, prizonieri;
• Asistență umanitară;
• Reluarea legăturilor socio-economice, inclusiv a pensiilor;
• Ucraina să restabilească controlul asupra frontierei de stat;
• Retragerea formațiunilor armate străine, a echipamentelor militare, a mercenarilor;
• Reforma constituțională în Ucraina, inclusiv descentralizarea, cu mențiunea specifică a regiunilor Donețk și Lugansk;
• Alegeri în Donețk și Lugansk;
• Intensificarea activității Grupului trilateral de contact, inclusiv a reprezentanților Rusiei, Ucrainei și OSCE.

De ce nu a reușit înțelegerea din 2015 să pună capăt luptelor din estul Ucrainei?

Acordul Minsk II a stabilit măsuri militare și politice care nu au fost încă puse în aplicare. Un blocaj major a fost reprezentat de insistența Rusiei de a susține că nu este parte în conflict și, prin urmare, nu este obligată să respecte termenii înțelegerii.

În general, Moscova și Kievul interpretează pactul în mod foarte diferit, fapt ce a dus la ceea ce a fost numit de unii observatori „enigma Minsk”. Astfel, Ucraina vede Acordul de la Minsk din 2015 ca pe un instrument de restabilire a controlului asupra teritoriilor rebele.

Ucraina dorește o încetare a focului, controlul frontierei ruso-ucrainene, alegeri în Donbas și o evoluție limitată a puterii către separatiști – în această ordine.

Pe de altă parte, Rusia consideră că Acordul de la Minsk din 2015 obligă Ucraina să acorde autorităților rebele din Donbas o autonomie cuprinzătoare și reprezentare în guvernul central, oferind efectiv Moscovei puterea de a se opune prin veto alegerilor de politică externă ale Kievului. Numai atunci Rusia ar returna granița ruso-ucraineană sub controlul Kievului.

Cum ar putea duce Acordul de la Minsk II la rezolvarea crizei?

Acordul Minsk II oferă un mijloc pentru discuții directe între Ucraina și Rusia și, datorită rolului de mediator al Franței în cadrul acordului, îi oferă lui Macron ocazia de a juca rolul de pacificator pe scena mondială în timp ce se pregătește pentru realegerea în țară.

Moscova ar putea vedea Acordul Minsk II ca pe o modalitate de a garanta cererea sa centrală de securitate – ca Ucrainei să nu i se permită niciodată să adere la NATO. Washingtonul și NATO au respins deja această cerere.

Pentru fostul stat sovietic Ucraina, pactul ar putea reprezenta o oportunitate de a recăpăta controlul asupra frontierei sale cu Rusia și de a pune capăt amenințării Moscovei de a ordona o nouă invazie, cel puțin pentru moment.

Kievul afirmă că nu va permite niciodată Rusiei să aibă vreun drept asupra deciziilor de politică externă ucraineană, iar mulți ucraineni consideră îndeplinirea Acordului Minsk II drept o concesie făcută agresiunii rusești.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Criza tot mai complicată Rusia-Ucraina, explicată. Cum s-a ajuns aici și ce vrea Vladimir Putin?

Minsk, capitala Belarus și centrul administrativ al regiunii Minsk

Boris Johnson susține că „Rusia plănuiește cel mai mare război din Europa de după 1945”

Prezenţa trupelor NATO în România, un mesaj clar pentru Rusia