Societățile complexe, cu sisteme de scriere mai dezvoltate, aveau tendința să fie mai autocratice

Într-un studiu comparativ al societăților mezoamericane precoloniale, autorii au descoperit că cele care aveau sisteme de scriere și de calcul mai elaborate tindeau să fie mai autocratice decât celelalte.

Timp de mai bine de un secol, limbajul scris a fost văzut de antropologi și de alți cercetători ai științelor sociale ca o trăsătură definitorie a complexității societale sau „avansare” (un termen care este nuanțat de colonialism și rasism).

• Lenin, revoluţionarul comunist care a MURIT infectat de sifilis de o prostituată franceză. Cum a DISPĂRUT…
• „Nababul”, cel mai bogat român de la începutul secolului XX. Cum era manevrat de copiii lui?

Dar într-un nou studiu din Journal of Social Computing, cercetătorii au descoperit că societățile nu au nevoie de limbi scrise pentru a fi mari sau pentru a avea guverne complexe.

Este o societate cu sisteme de scriere într-adevăr mai dezvoltată?

„S-a considerat că dezvoltarea unor sisteme de scriere este o caracteristică a civilizațiilor sau a societăților la scară largă”, spune Gary Feinman, curatorul de antropologie MacArthur la Field Museum din Chicago și prim-autor al studiului.

„Descoperirile noastre pun la îndoială și perfecționează această ipoteză înrădăcinată de mult, ilustrând că relația dintre mărimea rețelelor sociale și sistemele de calcul trebuie, de asemenea, să ia în considerare modul în care erau organizați oamenii și rețelele de comunicare rezultate. Această relație nu este doar o chestiune de eficiență; istoria și modul în care erau organizați și comunicau oamenii sunt lucruri importante”, spune Feinman, citat de EurekAlert.

Rezultatul, spune Feinman, este că „în Mesoamerica prehispanică, elaborarea generală a sistemelor de calcul precum scrierea, matematica și calendarele nu sunt direct corelate cu dezvoltarea societăților. Ele nu devin neapărat mai elaborate sau mai eficiente în timp”.

„Multe dintre paradigmele dominante în studiul trecutului uman au o părtinire occidentală sau eurasiatică care nu rezistă la o comparație atentă cu datele din alte părți ale lumii. Fiind în primul rând specialiști în cultura și istoria americană, știm că anumite modele nu funcționează pentru emisfera vestică”, spune coautorul David Carballo, de la Universitatea din Boston.

Prin acest studiu se urmărește o schimbare de paradigmă

Unele dintre cele mai mari imperii indigene din Americi nu aveau sisteme de scriere și „aceste cazuri, care par anormale într-un context eurasiatic, ne-au determinat să cercetăm de ce au scris oamenii și despre ce fel de lucruri au scris, mai degrabă decât să presupunem o corelare strânsă cu alte forme de complexitate socială”, a continuat Carballo.

Pentru studiu, Feinman și Carballo au comparat aglomerările mari de populație din ceea ce este acum Mexic și America Centrală, din 1250 î.Hr. până în 1520 d.Hr., analizând factori precum mărimea populației, dimensiunea zonei guvernate și organizarea politică.

Chiar și în societățile fără înregistrări scrise, cercetătorii sunt capabili să determine structura politică examinând rămășițele arheologice ale clădirilor și caracteristici precum palatele.

Societățile cu sisteme de scriere nu erau neapărat mai complexe

Comparând rămășițele reședințelor, clădirilor publice, dispunerea așezărilor, înmormântările și monumentele, cercetătorii sunt capabili să obțină informații despre modul în care a fost guvernată o societate și cum au fost distribuite puterea și bogăția.

Feinman și Carballo au încrucișat apoi aceste date cu sistemele de calcul (scriere, matematică și calendare) utilizate de populațiile acestor așezări.

Relațiile pe care le-au găsit între scriere și dezvoltarea societății erau complexe. Nu a existat o relație liniară clară între dimensiunea unei societăți și deținerea sau nu a unui sistem de scriere. Dar a fost găsită o legătură între scris și organizarea politică. Scrisul tindea să apară mai des în societățile cu conducători autocrați decât în societățile în care puterea era împărțită mai uniform.

Scrisul nu era folosit pentru a comunica la distanță

Am putea crede că societățile cu sisteme de scriere ar fi mai capabile să comunice pe distanțe mari și să ofere mai multor oameni șansa de a obține cunoaștere. Cu toate acestea, nu asta au descoperit Feinman și Carballo.

„Dacă luăm cazurile celor mai elaborate sisteme de scriere, cum ar fi Clasicul Maya, o mare parte din scrierile lor au fost pentru a transmite mesaje între oameni de rang înalt”, spune Feinman.

„Deoarece este un sistem de scriere complex, numărul de oameni care avea acces la el era limitat de avere sau de clasă, acest lucru legitimând rolul din sfera conducerii, cât și relația cu alte elite”, adaugă Feinman. În acest caz, scrisul nu a adus egalitate, ci dimpotrivă.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că sistemele de scriere nu erau neapărat corelate cu societățile care trebuiau să comunice cu oameni aflați la mari distanțe.

„Nu cred că scrisul a fost creat în primul rând pentru a transmite mesaje oamenilor pe distanțe lungi. Majoritatea textelor scrise nu erau portabile la acea vreme. Dacă ați fi vrut să transmiteți informații unui număr mare de oameni, aceștia ar fi venit într-un loc unde s-ar desfășura o activitate, care s-ar baza în mare parte pe comunicare verbală”, spune Feinman.

Societățile fără scriere erau mai sustenabile

În lucrările anterioare, Feinman a arătat că societățile cu dezechilibre mari de putere tind să fie cele care sunt oarecum mai puțin sustenabile. „În Mesoamerica cred că este destul de clar că politicile mai colectiv organizate, cu mai puține sisteme de scriere „complexe”, tind să fie de fapt mai sustenabile, mai durabile”, spune el.

O altă constatare a studiului este că, chiar și atunci când societățile au dezvoltat un sistem de scriere elaborat (precum Maya Clasic), acestea nu l-au păstrat întotdeauna. „Adopția și răspândirea tehnologiei sunt procese sociale. Tehnologiile care par a fi mai elaborate sau „eficiente” nu sunt întotdeauna acceptate sau păstrate”, spune Feinman.

„Studiul este important într-un context mai larg de înțelegere a trecutului uman, arătând că evoluția și răspândirea tehnologiilor, inclusiv în comunicare și calcul, nu se întâmplă întotdeauna într-un mod liniar. Sunt dezvoltate și adoptate sau respinse de oameni în contexte sociale și istorice specifice”, spune Carballo.

„Este important să ne uităm la cine a comunicat cu cine”

Cercetătorii și-au propus să îmbunătățească modul în care arheologii caută și definesc complexitatea socială.

„Cred că este important nu doar să ne uităm la prezență și absență sau la complexitatea sistemelor de comunicare, ci este important să ne uităm la cine a comunicat cu cine și la tipurile de mesaje trimise”, spune Feinman.

„Studiul ilustrează importanța modului în care suntem organizați. Oamenii sunt o combinație cu adevărat unică de a fi foarte buni cooperatori, dar și egoiști. Munca noastră arată complexitatea acestui echilibru, care stă la baza fluxurilor și refluxurilor istoriei umane”, a concluzionat Feinman.

Vă recomandăm să citiți și:

Hirohito, împăratul care a domnit 62 de ani. După ce a permis atrocităţile totalitare s-a supus generalului american Douglas MacArthur

Un cartier mayaș conceput să semene cu Teotihuacan, descoperit la Tikal

Dispariția unui mare ambasador mayaș, elucidată după aproape 1.300 de ani

Indicii despre evoluția scrisului, dezvăluite cu ajutorul unui sistem de scriere rar și izolat