Cercetătorii au identificat prima dovadă de boală respiratorie la un tip de dinozaur erbivor cu gât lung, cunoscut sub numele de sauropod, care a trăit acum aproximativ 150 de milioane de ani, în Montana.
Fosila, supranumită „Dolly”, conținea structuri diforme în oasele gâtului. Acele vertebre se conectau la plămâni și făceau parte din sistemul respirator al sauropodului, iar aspectul anormal al oaselor a fost probabil cauzat de o infecție respiratorie violentă care ar fi putut duce la moartea animalului când acesta avea între 15 și 20 de ani, au descoperit cercetătorii.
Deși paleontologii nu știu ce tip de microorganism a îmbolnăvit dinozaurul, acesta a experimentat probabil simptome asemănătoare gripei, indică un studiu publicat în revista Scientific Reports.
Paleontologii au găsit fosila – un craniu și un gât parțial – în apropiere de Bozeman, Montana, în 1990, și au adus-o la Muzeul Rockies din apropiere.
Fosila, cunoscută acum sub numele de MOR 7029, a rămas neexaminată în depozitul muzeului timp de mai bine de un deceniu, a declarat autorul principal al studiului, Cary Woodruff, director de paleontologie la Muzeul Dinozaurilor din Great Plains din Malta, Montana.
Woodruff a început să o studieze pe Dolly la mijlocul anilor 2000 și și-a dat seama că fosila provine dintr-o specie nedescrisă din familia Diplodocus Diplodocidae.
El s-a întors la locul în care Dolly a fost excavată inițial, pentru a vedea dacă mai sunt și alte oase de găsit, însă a durat până în 2018 pentru ca Woodruff să adune tot materialul disponibil și să-l examineze.
La începutul investigației sale, „aceste structuri patologice din vertebre au ieșit la iveală”, iar anomaliile osoase nu seamănă cu nimic din ceea ce se știa până acum.
Sistemele respiratorii ale sauropodelor erau diferite de cele ale mamiferelor, cu rețele de saci de aer care se legau de plămâni și care funcționau ca un burduf, circulând oxigenul atât în timpul expirației, cât și al inhalării, potrivit studiului.
La sauropode, țesutul respirator era conectat la vertebrele gâtului în jurul unor găuri mari în părțile laterale ale oaselor, cunoscute sub numele de pleurocoeli.
Țesutul pleurocoel este de obicei foarte neted, însă în trei dintre vertebrele lui Dolly, tomografiile computerizate au arătat că limitele pleurocoelului erau neregulate și aspre.
„Faptul că aveam aceste structuri ciudate la acea joncțiune unde furtunul respirator se conectează la vertebre, este un punct foarte bun pentru a ne indica faptul că ar putea fi legat de respirație”, a spus el, potrivit ScienceAlert.
O infecție respiratorie s-ar fi putut răspândi în os și ar fi putut produce leziunile care s-au păstrat în fosile, au raportat autorii studiului.
De asemenea, autorii studiului au comparat cicatricile fosilelor, cu leziunile provocate de afecțiuni respiratorii la păsările moderne. Cercetătorii au luat în considerare și afecțiunile respiratorii care afectează reptilele moderne, înrudite în mod îndepărtat cu dinozaurii.
Ei au identificat o boală respiratorie fungică care afectează atât reptilele, cât și păsările: aspergiloza, cauzată de mucegaiul Aspergillus și cea mai frecventă cauză de boală respiratorie la păsările moderne. Astfel, datele au indicat că și un dinozaur din trecut ar fi putut suferi de boli fungice.
Urme de dinozauri vechi de 112 milioane de ani, distruse de un utilaj de construcție
Noi informații despre cum se mișcau dinozaurii, dezvăluite printr-un studiu muscular
Un embrion de dinozaur în stare perfectă de conservare, descoperit în China
Rămășițele unei turme de 11 dinozauri, descoperite în Italia