Schimbările climatice ar putea distruge artefactele de la Zidul lui Hadrian

La 1.900 de ani după ce a fost construit pentru a ține la distanță hoardele de barbari, cercetătorii se tem acum că schimbările climatice ar putea distruge artefactele de la Zidul lui Hadrian.

De-a lungul zidului de piatră lung de 118 kilometri au trăit mii de soldați și familiile lor; zidul străbate Anglia de la vest la est, delimitând granița Imperiului Roman, fiind cel mai mare monument arheologic al Marii Britanii, scrie Phys.org.

Zidul a fost început în anul 122 d.Hr., în timpul domniei împăratului Hadrian și a marcat granița dintre Anglia romană și Caledonia necucerită, ținând prădătorii barbari în afara imperiului.

Artefactele de la Zidul lui Hadrian, lăsate în urmă de soldații romani care au trăit aici, nu constau doar în structuri de lemn, ci și în rămășițe fascinante ale vieții de zi cu zi.

Artefactele de la Zidul lui Hadrian, conservate datorită mlaștinii

Acestea includ fortul Vindolanda, situat la aproximativ 53 de kilometri vest de orașul modern Newcastle upon Tyne, o așezare romană de la capătul original de est al zidului, numită atunci Pons Aelius.

„Multe dintre artefactele de la Zidul lui Hadrian sunt păstrate sub mlaștină, un teren foarte umed care a protejat descoperirile timp de aproape două milenii”, a declarat Andrew Birley, directorul săpăturilor și director executiv al Vindolanda Trust.

„Dar odată cu încălzirea globală se schimbă și clima”, a adăugat Birley.

Pământul se încălzește mai repede decât aerul, crăpând solul care era umed înainte si lăsând oxigenul să intre prin fisurile rezultate.

„Atunci când pătrunde oxigenul, lucrurile care sunt cu adevărat delicate, care sunt făcute din piele, material textil, articole din lemn, crapă, se descompun și se pierd pentru totdeauna”, a spus Birley.

Amenințarea suportată de artefactele de la Zidul lui Hadrian

De-a lungul anilor, peisajul dramatic din jurul zidului a scos la iveală structuri de piatră și lemn, pantofi și îmbrăcăminte din piele, unelte, arme și chiar tăblițe din lemn scrise de mână, îmbogățind cunoștințele despre viața romană în Britannia.

Doar aproximativ un sfert din situl de la Vindolanda a fost excavat, iar fortul este doar unul dintre cele 14 aflate de-a lungul Zidului lui Hadrian, un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1987 și una dintre cele mai cunoscute atracții turistice antice din Marea Britanie.

„Toate aceste artefacte, toată această zidărie, toată zona din spatele meu era sub pământ. Era sub câmpul unui fermier în urmă cu 50 de ani”, a spus Birley.

„Mai puțin de 1% din Zidul lui Hadrian a fost explorat arheologic și o mare parte din acel peisaj este protejat în acest mediu de turbă umedă, acesta fiind un peisaj care este într-adevăr amenințat”, a continuat el.

În spatele lui sunt expuși zeci de pantofi romani pentru toate genurile, vârstele și păturile sociale, doar o mică mostră din cele aproximativ 5.500 de articole din piele găsite până acum.

Datorită solului negru, de turbă, multe dintre artefacte și-au păstrat un nivel fascinant de detaliu.

„Sunt fantastice deoarece ne-au schimbat complet percepția despre Imperiul Roman și despre armata romană, au schimbat-o de la ceva exclusiv masculin la o un loc cu o mulțime de femei și copii care aleargă prin jur”, a spus el.

„Iar dacă aceste artefacte nu ar fi supraviețuit, nu am fi avut acele informații și acestea sunt genul de lucruri care sunt amenințate din cauza schimbărilor climatice”, a mai spus Birley.

„Una dintre cele mai masive construcții din întregul imperiu”

De-a lungul întregului an vor avea loc evenimente pentru a marca cei 1.900 de ani de când a început construcția zidului.

Birley spune că aniversarea este o oportunitate de a reflecta asupra modului în care ne putem asigura că zidul și artefactele sale vor exista în continuare peste 1.900 de ani.

„Armata romană a realizat una dintre cele mai masive construcții din întregul imperiu”, a spus el. „Au transformat tot acest peisaj rural fantastic din jurul meu, creând Zidul lui Hadrian, o barieră chiar prin inima țării”, continuă Birley.

Acum lupta nu se mai duce între Anglia romană și Caledonia, ci între arheologi și schimbările climatice.

„Putem afla ce se întâmplă cu aceste situri? Putem interveni acolo unde putem pentru a proteja siturile? Și putem salva artefactele înainte ca acestea să dispară pentru totdeauna?”, se întreabă Birley.

Vă recomandăm să citiți și:

O nouă sursă de gaze cu efect de seră, descoperită în permafrostul siberian

Un arbore sequoia continuă să ardă mocnit după incendiile de vegetație de anul trecut din California

Proiect pentru protejarea mai multor specii de insecte din pădurile Parcului Natural Putna

După 3.000 de ani, diavolii tasmanieni umblă din nou prin Australia continentală