De-a lungul istoriei – în special în Statele Unite ale Americii – teoriile conspirației au apărut și au dispărut la fel de repede.
De la reptilieni deghizați în oameni și până la așa-zisele dâre chimice lăsate în urmă de avioane comerciale, trebuie să acceptăm că mare parte dintre acestea sunt complet absurde.
Totuși, din când în când, o teorie a conspirației care pare să fie absurdă, se dovedește a fi adevărată. În astfel de situații, adevărul este cu mult mai înspăimântător decât ficțiunea. Următoarele 10 cazuri prezentate de Listverse ne oferă cele mai bune exemple.
În ciuda denumirii pozitive, Proiectul Sunshine a fost unul dintre cele mai întunecate conspirații imaginate, demonstrate ca adevărate. Proiectul a fost aprobat de Comitetul pentru Energie Atomică și de Forțele Aeriene ale SUA.
Creat pentru cercetarea efectelor radioactivității nucleare asupra oamenilor și mediului, acesta a oferit imaginea unui guvern american care cel mai adesea se folosea de părți din trupurile copiilor morți și ale bebelușilor, fără un acord prealabil din partea părinților.
Tinerii au cel mai adesea cantități mai mari de stronțiu în oase, ceea ce însemna că țesuturile acestora erau mai susceptibile la radiații. Astfel, aceștia erau cei mai buni cobai pentru aceste teste.
Proiectul MKULTRA este una dintre cele mai cunoscute teorii ale conspirației. Premisa generală – care acum s-a dovedit a fi adevărată – este aceea că guvernul american testa droguri psihedelice și halucinogene pe proprii cetățeni, ar și asupra personalului militar, cu scopul de a testa modificarea comportamentului.
În esență, guvernul testa tehnici de controlare a minții asupra populației, experimente care au lăsat urme asupra oamenilor, ajungându-se până la leziuni cerebrale.
Există multe cazuri în care subiecții acestor experimente au acționat violent sau periculos, dar faptul că guvernul Statelor Unite a fost dispus să-și folosească proprii cetățeni drept cobai este poate cel mai înfricoșător aspect al acestei conspirații care s-a dovedit a fi adevărată.
Conspirația aceasta nu are un nume consacrat, dar a fost una îndelung discutată, în special în vremuri recente.
Pe timpul Prohibiției, guvernul SUA a otrăvit alcoolul industrial cu metanol – un antigel comun – în încercarea de a limita consumarea acestuia. Rapoartele nu ajung la un consens cu privire la cât metanol a fost adăugat, dar majoritatea sunt de acord că nu era suficient pentru a fi letal, recurgându-se la această metodă mai mult ca descurajare, decât ca pedeapsă.
Pe de altă parte, se vorbește și despre moartea a 10.000 de oameni în această perioadă din cauza otrăvirii, așa că poate intențiile erau ceva mai întunecate decât ne putem imagina.
În iunie 2013, contractorul de securitate și angajat al NSA Edward Snowden a făcut publice mii de documente în care se vorbea despre sofisticata rețea de spionaj americană, colaborarea cu mai multe state din Occident, dar și spionarea civililor din întreaga lume. Mare parte din aceste acte de spionaj erau făcute prin intermediul rețelelor de socializare.
Poate că cea mai deranjantă parte din toată această poveste este de faptul că NSA derula campanii de spionaj contra aliaților americani, precum Germania, Belgia, Franța sau Spania.
La data de 2 august 1964, în plin război cu Vietnamul, USS Maddox, aflându-se într-o misiune de recunoaștere pe coasta de vest a Vietnamului, ar fi deschis focul asupra torpiloarelor nord-vietnameze din zona Golfului Tonkin. Atacuri din partea vietnamezilor asupra USS Madox au fost raportate și pe 4 august.
În 2005, într-un document NSA nedatat care a fost declasificat, se arăta că nu a existat niciun atac asupra nord-vietnamezilor pe 4 august.
De la dezvăluirile făcute de NSA, mulți au acuzat guvernul american că a simulat atacul pentru a crește gradul de susținere a războiului american din Vietnam și pentru a justifica intervenția militară din regiune. În realitate, pe 10 august, Congresul SUA a înaintat Rezoluția Golfului Tonkin, un act care îl autoriza pe președintele Johnson să facă orice este necesar pentru a asista „orice stat al Tratatului de Apărare Colectivă din sud-estul Asiei.”
Tehnica aceasta a fost văzută și la începutul anilor 2000, atunci când administrația guvernamentală a președintelui Bush și premierul britanic Tony Blair al Marii Britanii au afirmat că guvernarea din Irak construia arme de distrugere în masă, promovând astfel Războiul din Irak. Mai târziu, inspecțiile derulate de americani au arătat că în Irak nici nu se putea pune problema de astfel de materiale de distrugere în masă.
În octombrie 1919, președintele Woodrow Wilson a suferit un atac cerebral care l-a incapacitat. Unii dintre noi poate că știm acest detaliu. Însă, ceea nu ce știm este că, după atacul cerebral, soția sa, Lady Edith Wilson era cea care decidea care erau lucrurile importante care să-i fie aduse la cunoștință președintelui, asumându-și rolul neoficial până la venirea la putere a lui Warren Harding, în 1921.
Din cauză că Wilson nu și-a dat demisia din punct de vedere tehnic, vice-președintele de la acea vreme, Thomas Marshall, nu avea cum să-i ia locul, iar Wilson i-a permis soției sale să guverneze Statele Unite.
Poate că cel mai teribil aspect legat de această poveste este că guvernul american nu a informat publicul. (Oamenii au aflat de atacul cerebral al președintelui abia în februarie 1920 și nici așa nu erau cunoscute toate detaliile.) Conspiraționiștii susțin existența unui „guvern din umbră” în interiorul guvernului SUA, independent de schimbările care au loc în administrație și care conduce cu adevărat Statele Unite.
În 1993, DARPA și armata SUA, alături de Universitatea din Alaska, au creat programul High Frequency Active Auroral Research, sau cum mai era cunoscut, HAARP. De atunci, multe teorii ale conspirației au luat naștere în jurul acestui proiect, de la sateliți care pot provoca seime și până la transmițătoare uriașe care pot crea tornade sau tsunamiuri.
Cu toate acestea, oamenii nu știu că tentativele de controlare a vremii sunt de fapt documentate din timpul Războiului din Vietnam, cu decenii înainte de crearea HAARP.
Operațiunea Popeye a fost un proiect care s-a întins pe cinci ani de zile, condus de guvernul american și care s-a folosit de însămânțarea norilor pentru a spori precipitațiile în timpul sezonului ploios în Vietnamul de Nord – Ho Chi Min, cu scopul de a cauza probleme armatei inamice.
Problema cea mai înfricoșătoare este dată de faptul că dacă au făcut-o în trecut, ce-i împiedică să o facă din nou?
Deși în prezent este una dintre cele mai mari susținătoare a comunității LGBT, Canada nu a avut cel mai impecabil comportament de-a lungul timpului. În 1960, guvernul canadian a angajat un profesor universitar pentru a crea un „gaydar”, care purta denumirea de Mașina de Fructe. Profesorul Frank Robert Wake de la Universitatea din Carleton, îi forța pe subiecți să privească aceeași imagine sexuală în vreme ce el măsura dilatarea pupilelor, nivelul de transpirație și schimbările de la nivelul pulsului pentru a observa cât erau de mari.
Programul era parte dintr-un efort îndelungat pentru înlăturarea homosexualilor din pozițiile publice. La finalul anilor 1960, finanțările au fost întrerupte, dar nu înainte ca poliția să adune dosarele a mai bine de 9.000 de presupuși homosexuali.
Dalai Lama este liderul spiritual al tibetanilor. Aceia care poartă titulatura sunt văzuți ca exemple de înțelepciune budistă: pace interioară, iluminare și virtuozitate. Cu toate acestea, unele documente ale CIA publicate de Departamentul de Stat în 1998 indicau cu totul altceva. Pentru mare parte a anilor 1960 și 1970, Dalai Lama Tenzin Gyatzo, alături de mai multe figuri proeminente locale, au primit mai multe milioane de dolari din partea CIA.
Această finanțare făcea parte din eforturile americanilor de a submina China comunistă, prin alimentarea rebelilor tibetani să lupte împotriva comuniștilor. Potrivit raportului, CIA a finanțat aproape 2.100 de tibetani cu 500.000 de dolari anual, iar partea lui Dalai Lama era de 180.000 de dolari anual.
Finanțarea s-a terminat la începutul anilor 1970, după ce președintele Nixon a deschis mai mult politica cu China.
Raportul CIA susține că scopul proiectului a fost acela de a „menține conceptul de autonomie a Tibetului viu în fața națiunilor străine, dar și pentru dezvoltarea capabilităților acestora de a face față Chinei comuniste”. Dalai Lama scria în autobiografia sa că a privit tăierea fondurilor drept „o reflecție a politicilor lor anti-comuniste, decât un sprijin sincer pentru restaurarea independenței Tibetului”.
Această operațiune a reprezentat un program din anii 1950 pentru care CIA recruta și susținea diverse organizații media cu scopul de a influența opinia publică. În aprilie 1976, Comitetul Church, un grup senatorial, a derulat o investigație privitoare la implicarea agenției de informații în organizațiile de știri naționale și internaționale, și a susținut că agenția deținea o adevărată rețea globală care o alimenta cu informații și care adesea folosea propaganda pentru a influența opinia publică.
Raportul mai susținea că CIA avea acces direct la numeroase „ziare, reviste de presă, servicii de presă și agenții de știri, radio și posturi de televiziune, edituri și alte asemenea instituții internaționale”. Se mai susținea că mai bine de 50 dintre sursele CIA erau jurnaliști americani sau angajați ai trusturilor media americane.
Un studiu arată că cei care cred în mituri despre COVID-19 sunt mai predispuși să se infecteze
GENIUL român care a murit misterios
S-au înmulțit teoriile conspirației legate de schimbările climatice
O nouă ordine mondială, în viziunea Rusiei şi a Chinei. Cele două state contestă supremaţia SUA