Munca unui arheolog durează ani, decenii și chiar jumătăți de secol. Activitatea minuțioasă de săpare și cernere este urmată de perioade mai lungi de așteptare, analiză și interpretare. Dar în ultimele 12 luni s-au anunțat în mod regulat descoperiri arheologice biblice; unele așteptate, altele destul de surprinzătoare, dar fiecare dintre ele ne mărește înțelegerea despre lumea Bibliei.
Dovezi ale apetitului pentru grădinărit al lui Irod, metodele romane de crucificare și bananele filistine contribuie la înțelegerea noastră despre lumea Bibliei, scrie Christianity Today.
Dintre toate aceste descoperiri arheologice biblice din 2021, iată un top cu cele mai interesante 10 povești:
Regele Irod, cunoscut în Biblie pentru că a ordonat moartea oricărui prunc care putea avea vârsta lui Iisus, se pare că ar fi avut ca hobby grădinăritul.
Probele de sol din săpăturile de la palatul său din Ierihon, luate în urmă cu aproape o jumătate de secol, au fost analizate recent, iar particulele de polen au scos la iveală o horticultură sofisticată.
Pini, chiparoși, cedru și măslini în miniatură au crescut în vase de lut care au fost recuperate inițial de arheologul Ehud Netzer. Multe dintre speciile de copaci nu ar fi crescut de obicei în deșertul din jurul Ierihonului, făcând din grădină o demonstrație a măreției lui Irod, o ispravă horticolă pentru a impresiona oaspeții și supușii.
Autoritatea pentru Antichități din Israel a anunțat redescoperirea și conservarea bazilicii lui Irod cel Mare din Ashkelon.
Irod era cunoscut la vremea lui pentru locațiile dramatice ale palatelor și cetăților sale, iar această construcție în stil roman, o clădire publică pentru activități comunitare, nu a făcut excepție.
Edificiul imens, mai mare decât un teren de fotbal, a fost excavat pentru prima dată cu peste un secol în urmă, dar acum este reexcavat și dezvoltat pentru a atrage vizitatori în Parcul Național Tel Ashkelon.
Reconstrucția finală va include un mic teatru antic numit odeon, stâlpi și capiteluri de marmură și statui uriașe de marmură ale zeităților păgâne.
Descoperit pe câmpul unui fermier din nord-estul Egiptului, acest monument inscripționat poartă numele unuia dintre puținii faraoni numiți efectiv în Vechiul Testament.
Hofra a condus o armată egipteană în Iudeea pentru a-l ajuta pe regele Zedechia să reziste invaziei regelui babilonian Nebucadnețar. Trupa a avut succes doar temporar și, conform profeției din Ieremia 44:30, faraonul a fost ucis de dușmanii săi după o incursiune dezastruoasă în Libia.
Lespedea conține 15 rânduri de hieroglife, până acum netraduse. Mostafa Waziry, secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților Egiptului, a descris-o ca fiind o lespede de graniță pe care „regele a ridicat-o în timpul campaniilor sale militare către est”.
Acest lucru ridică posibilitatea intrigantă ca aceasta să descrie campania lui Hofra de sprijinire a lui Zedechia.
Arheologii au anunțat descoperirea unui oraș necunoscut anterior pe malul de vest al Nilului, lângă Luxor.
Considerat a fi unul dintre cele mai mari orașe egiptene descoperite vreodată, datează din timpul domniei faraonului Amenhotep al III-lea.
Acest faraon a fost bunicul lui Tutankhamon, dar poate mai important, nepotul lui Amenhotep al II-lea, considerat de mulți savanți evanghelici a fi faraonul Exodului.
Orașul pare să fi fost abandonat brusc. Este posibil ca locuitorii să fi fost alungați din casele lor când Amenhotep IV, mai cunoscut sub numele de Akhenaton, a adunat muncitori pentru a-i construi o capitală complet nouă în centrul Egiptului.
Ceea ce rămâne astăzi poate dezvălui multe detalii ale vieții de zi cu zi din Egipt din timpul lui Moise.
Practica romană a crucificării este bine cunoscută din surse antice, inclusiv din relatările Evangheliei despre moartea lui Iisus.
Dar până în această lună, singura dovadă arheologică a crucificării fusese găsită într-o peșteră funerară din Israel, în 1986.
La începutul lunii decembrie, a fost anunțat că un schelet a fost excavat dintr-un mormânt din Fenstanton, Cambridgeshire, Anglia.
Rămășițele aveau un cui înfipt în spatele piciorului drept. Înmormântarea datează din jurul anului 400 d.Hr., în timpul ocupației romane a Angliei.
Autoritatea pentru Antichități din Israel a anunțat rezultatele unui proiect de excavare de patru ani în peșteri greu accesibile cu vedere la Marea Moartă.
Descoperirile au inclus vârfuri de săgeți, monede, piepteni, rămășițele mumificate ale unei fete tinere și zeci de fragmente de texte biblice.
Fragmentele de pergament, care conțin pasaje din Zaharia și Naum, nu au legătură cu textele produse de comunitatea Qumran, cunoscute sub numele de Manuscrisele de la Marea Moartă. Cu toate acestea, ele aruncă lumină asupra lungii lucrări de traducere și transcriere a Scripturii.
Pentru arheologi, cea mai uimitoare descoperire a fost un coș vechi de 10.500 de ani.
Coșul, impreună cu capacul intact, datează din perioada neolitică pre-olărit, ceea ce îl face cel mai vechi coș existent.
Acesta amintește de coșurile biblice, precum cel în care era ținut pruncul Moise în Exod, cele în care erau puse resturile când Hristos hrănea mulțimile din Evanghelii și cel care l-a ajutat pe apostolul Pavel să scape de persecuție atunci când a fost coborât peste zidul Damascului.
Orașul modern Yavne, situat între Tel Aviv și Ashdod, a fost un sit prolific pentru descoperiri arheologice în 2021. Orașul crește rapid și, pe măsură ce o suprafață mare de teren este pregătită pentru construcția de noi locuințe, arheologii descoperă artefacte uimitoare.
Cu aproximativ 1.500 de ani în urmă, Yavne avea un centru de vinificație, producând aproape două milioane de litri de vin pe an.
Arheologii au descoperit cinci zone uriașe de producție de teascuri, fiecare de peste jumătate din dimensiunea unui teren de baschet, împreună cu patru depozite uriașe și cuptoare pentru arderea borcanelor de depozitare a vinului.
De asemenea, au găsit un teasc mai vechi din perioada persană, datat în jurul anului 300 î.Hr.
În deceniile de după distrugerea templului evreiesc din Ierusalim, Yavne a devenit un centru spiritual, casa multor rabini și a Sanhedrinului. O clădire identificată ca fiind din acea perioadă a fost excavată și un frumos mozaic mare de acum 1.600 de ani este în curs de restaurare.
Poate cea mai rară descoperire din Yavne a fost un ou de găină intact de acum 1.000 de ani, găsit în rămășițele unei latrine.
O clădire publică de lux situată lângă Muntele Templului a fost excavată și deschisă tururilor publice.
O parte a clădirii a fost descoperită pentru prima dată de arheologul britanic Charles Warren în 1867, iar situl a fost parțial săpat în 1966. Acum că săpătura este finalizată, arheologii au datat construcția acesteia ca fiind din anul 20 d.Hr., în timpul vieții lui Iisus.
Clădirea conținea două camere identice, separate de o fântână elaborată. Natura luxoasă a construcției și apropierea de Muntele Templului indică faptul că a fost probabil folosită de membrii de elită ai comunității evreiești din secolul I, de familiile marilor preoți și de alte personalități religioase de frunte.
Arheologii spun că a fost avariată de un cutremur în anul 33 d.Hr., apoi a fost reconstruită și reconfigurată în trei săli boltite. Data distrugerii sugerează posibile dovezi ale cutremurului înregistrat în relatările Evangheliei la răstignirea lui Iisus.
„Ierub-baal” este porecla dată lui Ghedeon în Judecătorii 6:31–32, după ce acesta a distrus un altar al zeului păgân Baal. Înseamnă „Lasă-l pe Baal să se lupte cu el”. Este, de asemenea, numele găsit scris pe un fragment de ulcior de ceramică excavat la Khirbat er-Ra’i, un sit lângă Tel Lachish, în sudul Israelului.
Este puțin probabil ca ulciorul să-i fi aparținut lui Ghedeon însuși. Khirbet er-Ra’i este situat la aproximativ 160 de kilometri sud de Valea Izreelului, unde Biblia spune că Ghedeon a luat o armată mică și a înfrânt o forță mult mai mare de madianiți.
Arheologii care fac săpături la Khirbat er-Ra’i au datat stratul în care a fost găsită ceramica în anul 1100 î.Hr., perioada judecătorilor, dar probabil la aproximativ un secol după Ghedeon, pe baza cronologiei interne a Bibliei.
Cu toate acestea, există puține date arheologice ale acestei perioade, așa că descoperirea care leagă un nume biblic de epocă este notabilă.
Arheologii spun, de asemenea, că descoperirea oferă dovezi pentru răspândirea scrisului alfabetic dezvoltat pentru prima dată de canaaniții care trăiau în Egipt în jurul anului 1800 î.Hr.
În apropiere de Lachiș, unde au fost găsite alte câteva inscripții alfabetice canaanite din Epoca Târzie a Bronzului, ar fi putut fi un centru pentru păstrarea scrierii alfabetice. Descoperirea unei inscripții alfabetice la Lahish, datată în secolul al XV-lea î.Hr., a fost de asemenea anunțată în 2021.
Nivelul de alfabetizare din Vechiul Testament este încă o chestiune de dezbatere printre savanți. Interesant este că povestea lui Ghedeon face referire la un tânăr care „a notat numele celor 77 de bătrâni din Sukkot” (Judecătorii 8:14).
Universitatea din Haifa a anunțat descoperirea unei alte sinagogi din secolul I la Magdala în luna decembrie; sinagoga este situată pe malul de nord-vest al Mării Galileii.
Prima sinagogă din Magdala, descoperită în urmă 12 ani, a fost remarcabilă pentru că era folosită înainte de distrugerea Ierusalimului, când slujbele erau centrate pe templu. Iar acum sunt două sinagogi.
Doar câteva sinagogi din secolul I au fost excavate în Israel. Dintre acestea, cele două menționate aici au fost, cel mai probabil, vizitate de Iisus în timpul slujirii sale (Matei 4:23) din cauza locației lor din apropierea drumului Nazaret-Capernaum și a asocierii lor cu orașul natal al Mariei Magdalena.
Această a doua sinagogă, situată la mai puțin de 200 de metri de prima, a fost descoperită în timpul pregătirilor pentru un proiect de lărgire a unui drum.
„Acum ne schimbă înțelegerea despre viața evreiască în această perioadă”, potrivit Autorității pentru Antichități din Israel.
Mulți savanți credeau că sinagogile au înflorit și au preluat o funcție mai religioasă abia după distrugerea templului din Ierusalim. Aceste noi dovezi par să indice că sinagogile, care erau mai mult centre comunitare la începuturile lor, includeau mai multe activități religioase.
Știm că regele Solomon și-a hrănit oaspeții cu carne de vită, miel, căprioară și pasăre, pe lângă pâine, prăjituri, curmale și alte delicatese. Dar… banane?
Cantitatea de apă necesară pentru a crește bananele le face un fruct puțin probabil în Israelul antic, dar un nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences a raportat că unele rămășițe neașteptate au fost răzuite de pe dinții canaaniților și filistenilor care au murit la sfârșitul mileniului al doilea î.Hr., perioada domniei lui Solomon. Dinții nu mint: au mâncat banane.
Dovezile dietei indică „o rețea de schimb dinamică și complexă care conectează Marea Mediterană cu Asia de Sud”, potrivit raportului. Christina Warinner, un antropolog de la Harvard și unul dintre investigatorii principali, a spus că fructele importate ar fi putut fi uscate, ca chipsurile de banane moderne.
Vă recomandăm să citiți și:
Soț și soție, îmbrățișați pentru eternitate. Mormânt unic descoperit de arheologi în China
Tristan și Isolda, una dintre cele mai frumoase povești medievale de iubire
Descoperiri neașteptate în interiorul a două artefacte din Egiptul Antic