Alegerile parlamentare din 1922 organizate de liberali

24 11. 2021, 11:00

Credit foto: Biblioteca Centrală Universitară Iași

La 19 ianuarie 1922, Ion I.C. Brătianu revenea la guvernare, fiind numit de regele Ferdinand prim-ministru. Brătianu avea planuri mari pentru România unită, însă nu avea majoritate în Parlament și de aceea era nevoie de alegeri parlamentare, care aveau să fie organizate în martie același an.

Revenirea liberalilor la guvernare s-a produs după ce guvernul condus de Take Ionescu a primit un vot de neîncredere în 17 ianuarie 1922, după doar o lună de guvernare. Se încheia astfel participarea Partidului Conservator în istoria guvernărilor din România și singurul mandat de premier al lui Take Ionescu.

Ion I.C. Brătianu nu a fost departe de manevrele care s-au finalizat cu votul de blam din Parlament. Preluarea puterii de către liberali s-a datorat relațiilor strânse dintre președintele PNL şi regele Ferdinand și a influenței pe care o avea asupra acestuia din urmă, prin intermediul lui Barbu Ştirbei şi a reginei Maria.

Mai mult, liberalii exercitau influențe chiar și în afara țării pentru legitimitatea guvernului Brătianu.

În unele cercuri politice occidentale, mai ales în cele din Franţa, se vehicula ideea că guvernul condus de Ion I.C. Brătianu s-a format cu largul concurs al lui Take Ionescu, care a aprobat şi susţinut această alternativă. Zvonul era lansat de liberalii Victor Antonescu şi Sterie Diamandi, aflaţi la Paris cu aprobarea conducerii Partidului Naţional Liberal. Scopul acestei manevre era bine stabilit, acela de a potoli reacţiile antiliberale de aici. Este ştiut faptul că şeful Partidului Conservator Democrat se bucura de o importantă popularitate în rândul oamenilor politici, a cercurilor politice, diplomatice şi ale opiniei publice din Franţa şi Anglia”, scrie Constantin I. Stan în articolul „Puterea şi opoziţia în alegerile parlamentare din martie 1922”.

Revenirea la conducere a celui mai vechi și mai organizat partid

Venirea PNL și a lui Brătianu la guvern însemna reîntoarcerea celui mai vechi şi mai organizat partid, cu oameni experimentați în compartimentele cheie, lucru care s-a văzut mai apoi în avântul economic, stabilitatea politică și socială, precum și în consolidarea statului unitar creat la 1918.

Pentru toate acestea, Brătianu avea nevoie de majoritate parlamentară deoarece, la momentul revenirii lui la guvern, Adunările legislative erau dominate de Partidul Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. În acest sens, l-a convins pe regele Ferdinand să dizolve adunările, prin decretul din 23 ianuarie 1922, și să organizeze noi alegeri.

În campania electorală, tensiunile au crescut deoarece opoziția a fost nemulțumită de faptul că liberalii voiau ca noul Parlament să aibă specificul unor adunări constituante care își încheiau misiunea după votarea legii fundamentale a statului.

Astfel, fiecare partid voia ca viitoarea Constituție, extrem de necesară după definitivarea statutului unitar, să fie elaborată după propriile viziuni.

Cum au fost organizate alegerile parlamentare din 1922

Din motive strategice pentru liberali, alegerile parlamentare din martie 1922 au avut loc la date diferite. În Vechiul Regat, primele alegeri au fost în 1-2 martie 1922 pentru Senat, unde era necesară o majoritate simplă de care PNL avea însă nevoie pentru a convinge în bătălia pentru Camera Deputaților, unde alegerile au avut loc în 5-7 martie. Pe același considerent, în Transilvania, unde liberalii nu erau o forță, iar aparatul electoral era nou, alegerile au avut loc în 6-7 martie pentru Camera Deputaților și în 9-10 martie, pentru Senat.

Rezultatul a fost victoria PNL cu 222 din cele 372 de locuri în Camera Deputaților și 111 din cele 148 de locuri în Senat. Ambele corpuri legiuitoare au format Adunarea Constituantă care a elaborat Constituția din 1923, formulată după principiile liberalilor.

Felul în care s-au desfășurat alegerile parlamentare din 1922 și rezultatul lor au reprezentant o sursă de tensiuni politice pe parcursul întregii perioade interbelice între Partidul Național Liberal, Partidul Național Român și mai apoi Partidul Național Țărănesc.