La 19 ianuarie 1922, Ion I.C. Brătianu revenea la guvernare, fiind numit de regele Ferdinand prim-ministru. Brătianu avea planuri mari pentru România unită, însă nu avea majoritate în Parlament și de aceea era nevoie de alegeri parlamentare, care aveau să fie organizate în martie același an.
Revenirea liberalilor la guvernare s-a produs după ce guvernul condus de Take Ionescu a primit un vot de neîncredere în 17 ianuarie 1922, după doar o lună de guvernare. Se încheia astfel participarea Partidului Conservator în istoria guvernărilor din România și singurul mandat de premier al lui Take Ionescu.
Ion I.C. Brătianu nu a fost departe de manevrele care s-au finalizat cu votul de blam din Parlament. Preluarea puterii de către liberali s-a datorat relațiilor strânse dintre președintele PNL şi regele Ferdinand și a influenței pe care o avea asupra acestuia din urmă, prin intermediul lui Barbu Ştirbei şi a reginei Maria.
Mai mult, liberalii exercitau influențe chiar și în afara țării pentru legitimitatea guvernului Brătianu.
În unele cercuri politice occidentale, mai ales în cele din Franţa, se vehicula ideea că guvernul condus de Ion I.C. Brătianu s-a format cu largul concurs al lui Take Ionescu, care a aprobat şi susţinut această alternativă. Zvonul era lansat de liberalii Victor Antonescu şi Sterie Diamandi, aflaţi la Paris cu aprobarea conducerii Partidului Naţional Liberal. Scopul acestei manevre era bine stabilit, acela de a potoli reacţiile antiliberale de aici. Este ştiut faptul că şeful Partidului Conservator Democrat se bucura de o importantă popularitate în rândul oamenilor politici, a cercurilor politice, diplomatice şi ale opiniei publice din Franţa şi Anglia”, scrie Constantin I. Stan în articolul „Puterea şi opoziţia în alegerile parlamentare din martie 1922”.
Venirea PNL și a lui Brătianu la guvern însemna reîntoarcerea celui mai vechi şi mai organizat partid, cu oameni experimentați în compartimentele cheie, lucru care s-a văzut mai apoi în avântul economic, stabilitatea politică și socială, precum și în consolidarea statului unitar creat la 1918.
Pentru toate acestea, Brătianu avea nevoie de majoritate parlamentară deoarece, la momentul revenirii lui la guvern, Adunările legislative erau dominate de Partidul Poporului condus de generalul Alexandru Averescu. În acest sens, l-a convins pe regele Ferdinand să dizolve adunările, prin decretul din 23 ianuarie 1922, și să organizeze noi alegeri.
În campania electorală, tensiunile au crescut deoarece opoziția a fost nemulțumită de faptul că liberalii voiau ca noul Parlament să aibă specificul unor adunări constituante care își încheiau misiunea după votarea legii fundamentale a statului.
Astfel, fiecare partid voia ca viitoarea Constituție, extrem de necesară după definitivarea statutului unitar, să fie elaborată după propriile viziuni.
Din motive strategice pentru liberali, alegerile parlamentare din martie 1922 au avut loc la date diferite. În Vechiul Regat, primele alegeri au fost în 1-2 martie 1922 pentru Senat, unde era necesară o majoritate simplă de care PNL avea însă nevoie pentru a convinge în bătălia pentru Camera Deputaților, unde alegerile au avut loc în 5-7 martie. Pe același considerent, în Transilvania, unde liberalii nu erau o forță, iar aparatul electoral era nou, alegerile au avut loc în 6-7 martie pentru Camera Deputaților și în 9-10 martie, pentru Senat.
Rezultatul a fost victoria PNL cu 222 din cele 372 de locuri în Camera Deputaților și 111 din cele 148 de locuri în Senat. Ambele corpuri legiuitoare au format Adunarea Constituantă care a elaborat Constituția din 1923, formulată după principiile liberalilor.
Felul în care s-au desfășurat alegerile parlamentare din 1922 și rezultatul lor au reprezentant o sursă de tensiuni politice pe parcursul întregii perioade interbelice între Partidul Național Liberal, Partidul Național Român și mai apoi Partidul Național Țărănesc.
Dimitrie. A. Sturdza și dificultățile funcției de președinte al PNL
Problemele prin care a trecut primul guvern condus de D. A. Sturdza
D. A. Sturdza și asaltul asupra guvernării conservatoare
Cum a ajuns D. A. Sturdza președinte al PNL
Brătianu și cea mai mare bătălie diplomatică
O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”
Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu
Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea
Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat
Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile
Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia
Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața
Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate
Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877
24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal
Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu
Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia
Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului
Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial
Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial
Liberalii și interzicerea comuniștilor
Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial
Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol
Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor
Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României
Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României
Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu
Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea
Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Primul guvern liberal din istoria României
Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei
Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței
Proclamarea Regatului României
Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României
Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial
Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit
Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași
Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari
Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română
Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale
Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României
Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne
Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei
Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”
I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic
Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”
Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”
Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru
Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României
Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris