Sanctuarele și templele grecești antice din Olimpia

Sanctuarele și templele grecești antice din Olimpia sunt unele dintre cele mai vechi și mai importante din toată Grecia Antică.

Acestea sunt fundamentale pentru istoria Greciei, atât de mult încât este imposibil să ne imaginăm Grecia fără Olimpia, cu Jocurile sale ce aveau loc la fiecare patru ani dedicate regelui tuturor zeilor, Zeus, scrie Greek Reporter.

Cu temple dedicate lui Zeus, Hera și Nike, vistierii, băi, gimnazii și stadioane, Olimpia antică a fost ceea ce un istoric numește „locul de întâlnire al fizicului și metaforicului” din Grecia Antică.

Archaia Olympia („Olimpia antică”) a fost un important sanctuar religios panolenic din vremea Greciei Antice, unde Jocurile Olimpice au avut loc o dată la patru ani pe parcursul Antichității clasice, adică din secolul al VIII-lea î.Hr. până în secolul al IV-lea d.Hr.

Cea mai sacră zonă a sitului, numită Altis, a fost dedicată în primul rând lui Zeus, deși acolo erau venerați și alți zei, inclusiv consoarta sa, Hera.

Jocurile dedicate lui în Olimpia au atras vizitatori din toată lumea greacă; a fost locul principal al mai multor centre „panhelene” care găzduiau astfel de festivaluri care au contribuit la formarea identității grecilor antici ca popor.

Istoricii cred că Altis, o incintă cu o dumbravă sacră, altare în aer liber și tumulul regelui Pelops, a fost format pentru prima dată în secolele al X-lea și al IX-lea î.Hr., cunoscut sub numele de „Epoca Întunecată” a Greciei, când adepții lui Zeus s-au alăturat adepţilor Herei.

În cea mai glorioasă perioadă a sa, Olimpia antică găzduia peste 70 de clădiri de importanță istorică majoră. Din fericire, ruinele multora dintre acestea supraviețuiesc și astăzi.

Acestea includ Pelopion, mormântul regelui cvasi-mitic Pelops, care era cunoscut drept strămoșul Atrezilor, cei doi regi care și-au condus popoarele la război împotriva Troiei; numele lui este purtat și de peninsula Peloponez.

Alături de ruinele rămase de la templele grecești antice dedicate lui Zeus și Hera, vizitatorii din Olimpia de astăzi pot vedea chiar și vechiul stadion de la care toate celelalte stadioane de astăzi își iau numele.

Stadionul și toate celelalte clădiri ale Olimpiei antice sunt intacte datorită faptului că au stat neatinse timp de secole sub depozite de aluviuni, după ce zona a fost inundată.

Olimpia Antică a fost acoperită de nămol timp de un mileniu, fiind inundată de un posibil tsunami

Datorită apropierii sale de mare și a prezenței fosilelor de moluște găsite în săpăturile de acolo, experții cred acum că zona s-ar putea foarte bine să fi fost inundată de un tsunami.

După abandonarea sitului de după triumful creștinismului, alături de invazii și cutremure, zona a fost complet abandonată în secolul al VI-lea. În cele din urmă, întregul sit a fost acoperit de depozite aluviale de până la 8 metri.

Datorită acestui fapt, ceea ce a mai rămas din templele grecești antice, vistieriile și alte clădiri ale Olimpiei antice – inclusiv  stadionul – a putut fi recuperat de îndată ce situl a fost identificat și excavat între anii 1700 și 1800.

Deși nu este nimic mai mult decât un spațiu delimitat cu borduri transversale, stadionul a fost într-adevăr locul în care atleții au mărșăluit cândva în procesiune sub o arcadă – care de asemenea, în mod incredibil, încă există.

Altis, sau dumbrava sacră, găzduiește templele lui Zeus, Hera și Pelopion

Odată ajunși pe stadion, sportivii urmau să fie priviți de spectatori care stăteau în principal pe marginile înclinate ale terenului. Lungimea acestui câmp a devenit „stadionul” standard, o unitate greacă antică de distanță. Stadionul a fost acum reînviat pentru uzul olimpic fără modificări majore ale topografiei antice, cu tribune mobile care nu dăunează vechilor terenuri.

Altis avea o formă de patrulater neregulat, măsurând mai mult de 183 de metri pe fiecare parte și împrejmuită cu pereți, cu excepția capătului din nord, unde era mărginită de Muntele Kronos.

Numele Altis provine dintr-o corupere a unui cuvânt grec care înseamnă și „crâng” deoarece zona era împădurită, având în special măslini și platani.

Altis era format dintr-un complex de clădiri, dintre care cele mai importante sunt Templul lui Hera (sau Heraion/Heraeum), Templul lui Zeus, Pelopion și locuri deschise folosite pentru activități tradiționale, cum ar fi zona marelui altar al lui Zeus, unde s-au făcut cele mai mari sacrificii.

Templele grecești antice ale familiei lui Alexandru cel Mare, vistieriile și hipodromul au fost printre clădirile notabile din Olimpia

Potrivit istoricului Pausanias, templele grecești antice erau în număr de peste 70 în total, existând și vistierii, altare, statui și alte structuri dedicate multor zeități.

Spre deosebire de Delphi, situat pe versanții Muntelui Parnassus, unde o mare colecție similară de monumente erau construite aproape unul peste altul, Olimpia se întindea dincolo de zidul de graniță, cu zone suplimentare dedicate probelor Jocurilor Olimpice.

La nord de sanctuar pot fi găsite Prytaneion și Philippeion, precum și o serie de vistierii reprezentând ofrande din partea diferitelor orașe-stat.

Metroonul se află la sud de aceste vistierii, având Echo Stoa la est. Hipodromul și ulterior stadionul au fost situate la est de Echo Stoa. La sud de sanctuar se află Stoa de Sud și bouleuterionul, în timp ce la vest se află palestra, atelierul lui Pheidias, gimnaziul și Leonidaion.

Templul lui Zeus a fost construit la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. Dimensiunea, proporțiile și ornamentele sale au depășit orice a fost construit anterior în acel loc.

Gigantica statuie criselefantină (fildeș și aur pe un cadru de lemn) a lui Zeus a fost reprezentarea venerării sale. Templul a fost construit deasupra a ceea ce servise deja ca un loc religios și mai vechi din Olimpia.

Statuia era atât de impunătoare și a fost realizată atât de rafinat încât a fost cunoscută ca una dintre minunile lumii antice. Creată de Fidias, maestrul sculptor care a realizat statuia Athenei Parthenos în interiorul Partenonului, a fost, de asemenea, o lucrare masivă, monumentală, care a fost impregnată de mare maiestuozitate.

În mod incredibil, atelierul sculptorului, inclusiv unelte de sculptat, au fost descoperite în Olimpia în anii 1950, aproape ca și cum ar fi fost înghețate în timp. Deși atelierul fusese transformat într-o bazilică creștină înainte ca zona să fie abandonată, funcția sa principală era încă evidentă.

Pelopionul clasic era un sanctuar separat definit de un zid peribolos datând din secolul al VI-lea î.Hr., mult după instituirea Jocurilor Olimpice, în 776 î.Hr. Aceasta a fost cu siguranță o remodelare a unui sanctuar existent anterior al lui Pelops.

O săpătură din 1987 a Pelopionului a arătat ceea ce arheologii spun că era o dovadă a existenței continue a ceramicii acolo începând din secolul al XI-lea î.Hr., inclusiv din timpurile pre-miceniene (1100-1000 î.Hr.) și din epoca pre-geometrică (1000-900 î.Hr.).

Cercetătorii au găsit, de asemenea, o mulțime de ofrande de cult, inclusiv figurine votive și vaze.

Prima Olimpiadă a avut loc în 776 î.Hr

Primul festival olimpic a fost organizat de autoritățile din Elis în secolul al VIII-lea î.Hr. – tradiția spunând că primele jocuri au avut loc în anul 776 î.Hr. Cu toate acestea, clădirile au fost construite în Olimpia la cel puțin 100 de ani după, cele mai vechi dovezi ale activității de construcție datând din aproximativ 600 î.Hr.

În această perioadă era construit Templul Herei; vistieriile și Pelopionul au fost construite în cursul secolului al VI-lea î.Hr. Structurile seculare și arenele de atletism, inclusiv Bouleuterionul, au fost și ele în construcție în această perioadă.

Primul stadion a fost construit în jurul anului 560 î.Hr., constând dintr-o pistă simplă. Stadionul a fost remodelat în jurul anului 500 î.Hr. cu părțile înclinate pentru spectatori și a fost reorientat ușor spre est. Pe parcursul secolului al VI-lea î.Hr., mai multe sporturi au fost adăugate Jocurilor Olimpice.

Epoca de aur pe care au avut-o templele grecești antice din Olimpia

Perioada clasică, între secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr., a fost epoca de aur a Olimpiei, cu o gamă largă de clădiri noi religioase și laice ridicate, alături de alte structuri.

Băile grecești și alte facilități sportive, inclusiv ultima iterație a stadionului și a hipodromului, care găzduia curse de care, au fost construite în acel moment. Prytaneion, clădirea în care se întâlneau oficialii și câștigătorii Jocurilor Olimpice, a fost construită în partea de nord-vest a sitului în 470 î.Hr.

În perioada clasică târzie, alte structuri au fost adăugate Olimpiei, inclusiv Metroonul, care a fost construit lângă Vistierie în jurul anului 400 î.Hr. Ridicarea Echo Stoa, în jurul anului 350 î.Hr., a separat sanctuarul de zona jocurilor și a stadionului. Stoa de Sud a fost construită la marginea de sud a sanctuarului aproximativ în același timp.

Sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. a văzut construcția Philippeion, un memorial circular ionic din calcar și marmură. Tholos-ul său conținea statui criselefantine (fildeș și aur) ale familiei lui Filip al Macedoniei: statuia acestuia, a fiului său Alexandru cel Mare, a soției sale Olimpia și a altor copii ai săi, Amyntas III și Eurydice I.

A fost creat de sculptorul atenian Leochares pentru a celebra victoria lui Filip în bătălia de la Cheronea din 338 î.Hr. Aceasta a fost singura structură din interiorul lui Altis care a fost dedicată unei ființe umane.

În jurul anului 300 î.Hr., cea mai mare clădire de pe amplasament, Leonidaion, a fost construită pentru a găzdui vizitatori importanți ai Olimpiei. Datorită importanței tot mai mari a jocurilor, în secolul al III-lea î.Hr. au fost construite clădiri suplimentare cu scop atletic, incluzând Palaestra; Gimnasia, în secolul al II-lea î.Hr.; și băi, în jurul anului 300 î.Hr.

În cele din urmă, în anul 200 î.Hr., a fost ridicată arcada boltită care leagă intrarea stadionului de sanctuar.

Cum au ajuns în declin, distruse, abandonate — și conservate — templele grecești antice din Olimpia

În secolul al III-lea î.Hr., Olimpia antică a suferit daune majore în urma unei serii de cutremure. Triburile invadatoare care au măturat zona în anul 267 d.Hr. au dus la fortificarea centrului sitului antic cu pietre care trebuiau luate în grabă de pe monumentele sale.

În ciuda distrugerii, Jocurile Olimpice au continuat să se desfășoare acolo până la ultima olimpidă din 393 d.Hr., după care împăratul creștin Teodosie I a interzis Jocurile, deoarece erau dedicate unui zeu păgân.

Arheologii cred că magnificul Templu al lui Zeus a fost distrus în jurul anului 426 d.Hr., în timpul persecuției păgânilor din Imperiul Roman târziu, în urma unui edict al lui Teodosie al II-lea care impunea interzicerea sărbătorilor păgâne.

Situl a fost apoi ocupat de o comunitate creștină. Dovezile arheologice sugerează că evenimentele olimpice la o scară mult mai mică, probabil cu o suprapunere a creștinismului, au fost încă ținute în secret până când Ciuma lui Iustinian, împreună cu două cutremure, au devastat situl la mijlocul secolului al VI-lea.

Complexul de sanctuare antice din Olimpia, descoperit sub nămol în 1766

Locul vechiului sanctuar din Olimpia, uitat de mai bine de o mie de ani sub mâl, a fost găsit în sfârșit în anul 1766 de către anticarul englez Richard Chandler. În mai 1829, o echipă franceză de arheologi din „Expediția științifică din Morea”, sub conducerea lui Léon-Jean-Joseph Dubois și Abel Blouet, a identificat și a excavat parțial Templul lui Zeus pentru prima dată.

Începând cu anii 1870, excavarea și conservarea Olimpiei Antice a fost responsabilitatea Institutului Arheologic German în Atena. Prima săpătură majoră din Olimpia a început în 1875, finanțată de guvernul german.

Jocurile Olimpice au fost reînviate în 1894 pe baza modelului antic, dar au fost, desigur, mai internaționale decât fuseseră în trecut. Noile jocuri au privit către Olimpia Antică pentru inspirație, unde ruinele magnifice au început să capete o semnificație și mai mare.

Când Pierre de Coubertin, fondatorul Comitetului Olimpic Internațional, a murit în 1937, a fost ridicat un monument pentru el în Olimpia și, imitându-l pe Evangelis Zappas, al cărui cap este îngropat sub o statuie în fața Zappeionului, inima lui de Coubertin a fost îngropată sub monument.

Reînvierea Jocurilor Olimpice aduce înapoi ilustrul trecut

Ideea străveche a Jocurilor Olimpice, care reunește oamenii, supraviețuiește și astăzi. Acum flacăra olimpică este aprinsă de reflecția luminii soarelui într-o oglindă parabolică din fața Templului Herei și apoi transportată de o torță la locul unde se desfășoară Jocurile.

Când Jocurile Olimpice moderne au venit în Atena în 2004, proba de aruncare a greutății a avut loc pe stadionul restaurat Olimpia, aducând din nou la viață gloria Olimpiei antice.

În martie 2021, arheologii au anunțat descoperirea unui idol de taur de bronz, vechi de 2.500 de ani, în apropierea templului lui Zeus.

Potrivit arheologului Zaharaoula Leventouri, unul dintre coarnele statuii a rămas lipit de pământ după ploile abundente și a fost îndepărtat cu grijă din zonă. Cercetătorii au dezvăluit, de asemenea, descoperirea ulterioară de ceramică fină care datează din perioada Geometrică a Greciei.

Aproape toate artefactele mobile recuperate din Olimpia antică pot fi văzute într-unul dintre cele trei muzee ale sitului.

Și acum, frumusețea uluitoare a Olimpiei antice a fost recreată în întregime cu tehnologia digitală.

Prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis a afirmat într-o prezentare video care a însoțit crearea Olimpiei antice digitale:

Cred că valorile Greciei antice sunt astăzi la fel de relevante cum vor fi pentru totdeauna; este locul de naștere al democrației.”

Vă recomandăm să citiți și:

Un geoglif unic a fost descoperit în sudul Siberiei

Ziua în care murea ultimul monarh al Egiptului. Povestea ei avea să fie cunoscută milenii mai târziu

O lespede uitată poate fi de fapt cea mai veche hartă cunoscută din Europa

Un vas misterios, naufragiat în secolul XVIII, își dezvăluie secretele