7 deținuți controversați de la Alcatraz
Penitenciarul federal a găzduit nu numai criminali periculoși, ci și alți deținuți infami pe care guvernul dorea să-i dea drept exemplu.
O listă cu cei mai renumiți deținuți de la închisoarea federală Alcatraz arăta cine este cel mai dur dintre criminalii secolului al XX-lea, descrie History.
Ei variază de la gangsteri din epoca prohibiției, precum Al „Scarface” Capone și George „Machine Gun” Kelly, până la șeful mafiei din Boston din anii ’70, James „Whitey” Bulger, și regele drogurilor din Harlem, Ellsworth Raymond „Bumpy” Johnson.
Dar nu toți cei 15.000 de prizonieri ținuți de-a lungul anilor pe insula din mijlocul Golfului San Francisco au fost criminali violenți. Iată alți câțiva deținuți infami și nu atât de faimoși care au petrecut timp pe Stâncă.
Cei 19 Hopi
În 1894, când Alcatraz încă funcționa ca închisoare militară, guvernul SUA a arestat 19 bărbați Hopi pentru că au refuzat să-și trimită copiii la școli-internat de asimilare americane la aproape 1.600 de kilometri distanță de rezervația lor din Oraibi, Arizona.
De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în secolul al XX-lea, guvernul federal, urmând o politică de „salvați omul, ucideți indianul”, a mandatat ca familiile indigene să-și trimită copiii în școlile cu internat îndepărtate, concepute pentru a le șterge moștenirea culturală și spirituală.
Pentru a „americaniza” tinerii, oficialii i-au tuns, i-au îmbrăcat în haine englezești, le-au dat nume americane și le-au interzis să vorbească limba lor maternă sau să-și practice credințele. Copiii erau adesea forțați să muncească, maltratați și abuzați.
Pentru a se asigura că în comunitățile native există conformare, guvernul a folosit mită, constrângere și forță. O tactică a fost instalarea de agenți care să raporteze părinții necooperanți.
Cei 19 bărbați Hopi arestați pentru că au refuzat să renunțe la copiii lor au petrecut un an la Alcatraz în condiții mizere, parțial pentru ca guvernul să dea un exemplu despre ce se întâmplă dacă nu sunt respectate regulile. La acea vreme, instituțiile de știri au fost de partea guvernului, aplecându-se spre stereotipuri rasiale și minimizând calvarul bărbaților Hopi.
Un ziar din San Francisco i-a numit ucigași și „piei roșii viclene” care au refuzat „să trăiască în felul civilizat al bărbaților albi”. Un altul le-a descris zilele ca fiind relaxate și le-a comparat mesele cu cele ale „oricărui hotel obișnuit de 2 stele”.
Punând sare pe rană, atunci când Hopi au fost eliberați, oficialii le-au spus că nu va trebui să-și trimită copiii la școlile de asimilare, până la urmă – un târg la care guvernul a renunțat în cele din urmă.
Un altul dintre cei 7 deținuți infami este Frank Lucas Bolt
Se cunosc puține lucruri despre prizonierii LGBTQ+ din Alcatraz, dar bărbații gay au jucat un rol în infama închisoare. La un moment dat, a existat un bărbat homosexual, Frank Lucas Bolt, care a fost primul deținut oficial al închisorii.
Bolt era înrolat în armata SUA în Panama când a fost condamnat pentru sodomie în 1932 și trimis să execute pedeapsa într-o închisoare militară din zona Pacificului. Apoi, în iunie 1934, Lucas a fost trimis la nou-înființatul Penitenciar Federal Alcatraz, cu două luni înainte de deschiderea oficială a închisorii, pe 11 august.
Directorul FBI, J. Edgar Hoover, probabil cel mai ferm susținător al Alcatraz, a semnat actele oficiale de admitere ale lui Bolt ca deținut numărul 1 din Alcatraz.
Hoover a vrut ca Alcatraz să fie văzută nu numai ca o închisoare pentru cei mai periculoși mafioți și criminali ai Americii, ci și ca un simbol al intoleranței și urmăririi penale a homosexualității din partea Americii și a ceea ce el considera „stiluri de viață nedorite”.
Al Capone
Pentru acești deținuți infami din Chicago, precum Al Capone, timpul petrecut în închisoare înainte de Alcatraz nu era foarte dificil. În timpul sentințelor anterioare în Atlanta și în alte închisori, Capone plătea gardieni pentru a se bucura de privilegii speciale – de la a primi mese gătite de acasă și lenjerie de pat confortabilă până la acces nelimitat la director.
Totul s-a oprit când Capone a sosit la Alcatraz în 1934 pentru o perioadă de patru ani.
Fiind unul dintre primii prizonieri trimiși la Stâncă (a fost listat ca deținutul cu numărul 85), lui Capone i s-au refuzat răsfățurile generoase cu care era obișnuit și nu a mai fost protejat față de violența și haosul vieții din închisoare. Totuși, s-a apucat de muzică și a format o trupă de închisoare.
Robert Stroud, „Îngrijitorul de păsări” de la Alcatraz
Când Robert Stroud a fost transferat la Alcatraz în 1942, el se declarase deja drept unul dintre cei mai periculoși – și notorii – prizonieri din America, cu o listă de infracțiuni întinsă pe zeci de ani.
Stroud a intrat pentru prima dată în sistemul penitenciar cu mai bine de 30 de ani mai devreme, în 1909, când a fost condamnat pentru crimă și închis în statul Washington.
După ce a fost transferat la închisoarea din Leavenworth, Kansas, a avut o serie de episoade ostile și violente, care au culminat în 1916, când Stroud a înjunghiat până la moarte un gardian în fața a 1.100 de deținuți.
Stroud a primit o condamnare la moarte pentru înjunghiere, dar a ajuns să fie comutată de președintele de atunci, Woodrow Wilson, în închisoare pe viață fără eliberare condiționată.
În următorii 30 de ani, adesea mutat la carceră, Stroud a devenit ornitolog autodidact, studiind desenul și creșterea canarilor. Stroud a devenit atât de pasionat de hobby-ul său încât i s-a permis să crească păsările și să aibă un laborator în interiorul celulei sale.
În acest „laborator”, Stroud a fost autorul a două cărți despre canari și a contribuit la cercetarea observațională care mai târziu a contribuit la studiul general al păsării.
Când Stroud a venit la Alcatraz în 1942, era deja cunoscut drept „Îngrijitorul de păsări”. În 1962, povestea sa fascinantă a devenit subiectul unui lungmetraj. În 1962 a fost lansat „Birdman of Alcatraz”, cu starul de la Hollywood Burt Lancaster.
Lui Stroud nu i s-a permis niciodată să vadă filmul – film care i-a adus lui Lancaster o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor. Stroud a murit în 1963.
La Alcatraz au fost închiși deținuți infami precum Morton Sobell
În apogeul Războiului Rece, Morton Sobell a fost trimis la Alcatraz după ce a fost condamnat, alături de Julius și Ethel Rosenberg, pentru spionaj în numele Uniunii Sovietice.
Deși bănuit pentru complot, Sobell nu a fost condamnat pentru că a furnizat Uniunii Sovietice secrete nucleare furate, așa acum a fost Rosenberg. Totuși, Hoover, directorul FBI a numit infracțiunea lui Sobell „crima secolului”.
Potrivit The New York Times, Sobell a spus despre secretele pe care le-a dat sovieticilor că sunt doar „radare defensive și dispozitive de artilerie” și nu „lucruri care ar putea fi folosite pentru a ataca țara”.
Dar unii experți militari cred că un dispozitiv radar dintre cele menționate de el a fost folosit împotriva americanilor în Coreea și Vietnam.
Sobell a primit o pedeapsă de 30 de ani de închisoare în 1951, în timp ce soții Rosenberg au fost executați pe scaunul electric. După execuția familiei Rosenberg în 1953, Sobell a fost închis preventiv la Alcatraz, unde și-a petrecut 18 ani din pedeapsă înainte de a fi eliberat condiționat în 1969.
Robert Lipscomb
Până când Robert Lipscomb a ajuns la Alcatraz în 1954, afro-americanul originar din Cleveland și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale adulte în închisorile din Vestul Mijlociu pentru furt de mașini și falsificare.
Suferind de paranoia, depresie și având o copilărie abuzivă, Lipscomb a fost declarat psihotic și instituționalizat până la vârsta de nouă ani. Însă o evaluare psihiatrică a arătat că Lipscomb poseda de fapt un intelect extraordinar de ridicat.
Niște deținuți infami care i-au fost colegi au văzut acest intelect în mod direct când, în timp ce era prizonier în Michigan și Leavenworth, Lipscomb i-a învățat artă, spaniolă, franceză și muzică și i-a ajutat să organizeze deținuții de culoare pentru a protesta împotriva segregării în închisoare.
Etichetat ca un generator de probleme din cauza lucrurilor pe care le organiza, Lipscomb a fost transferat la Alcatraz, unde a continuat să fie un pionier în eforturile de desegregare a închisorilor din America. Aceste eforturi l-au ținut închis aproape tot timpul în închisoarea deja cunoscută pentru duritatea sa, el petrecând inclusiv o serie de perioade în carceră.
Ellsworth ‘Bumpy’ Johnson
Cunoscutul interlop din Harlem, Ellsworth Raymond „Bumpy” Johnson, a fost un altul dintre mulții deținuți infami de culoare adăpostiți pe Stâncă.
Johnson a venit la Alcatraz în 1952, la apogeul domniei sale ca așa-numitul „Naș al Harlemului”, după ce a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani pentru o condamnare pentru un complot cu droguri.
Johnson a ispășit cea mai mare parte a pedepsei la Alcatraz, înainte de a fi eliberat condiționat în 1963. Mai târziu, a susținut că, înainte de a pleca, Bumpy Johnson a jucat un rol puțin cunoscut într-una dintre cele mai faimoase tentative de evadare din istoria Alcatraz.
Deși relatarea lui rămâne oficial neconfirmată, Clarence Carnes, un deținut notoriu de la Alcatraz, a susținut în interviuri că Bumpy i-a ajutat pe Frații Anglin în timpul evadarării lor din 1962, punând la dispoziție barca pe care frații au folosit-o împreună cu Frank Morris pentru a scăpa de pe insulă. Destinele evadaților au rămas necunoscute.
Vă recomandăm să citiți și:
Big Ben, fascinantul orologiu care poate servi şi drept închisoare
Cum a fost eradicat tifosul în ghetoul din Varșovia, cel mai mare creat de Germania Nazistă