Un manuscris de rugăciune, vechi de 500 de ani, oferă informații importante
Un manuscris vechi de 500 de ani, un sul de rugăciune din perioada iluminată a Evului Mediu, unul dintre cele câteva zeci care mai există în întreaga lume, a fost analizat într-un nou studiu pentru a expune credințele catolice din Anglia înainte de Reforma religioasă din secolul al XVI-lea.
Sulul lung de un metru oferă noi perspective despre pelerinajul creștin și despre credință, înainte de dizolvarea mănăstirilor catolice de către regele Henric al VIII-lea.
Rezultatul cercetării ilustrațiilor și a textului, inclusiv versurile religioase în limbile latină și engleză, a fost publicat în Journal of the British Archaeological Association.
Gail Turner, istoric de artă și autoarea cercetării, afirmă că „studiul demonstrează, în special, devotamentul creștin în Anglia medievală”.
Oferă o perspectivă asupra ritualurilor devoționale legate de o cruce mare de la Mănăstirea Bromholm, din Norfolk, și dezvăluie o legătură directă între acest artefact din secolul al XVI-lea și o relicvă religioasă faimoasă asociată cândva cu miracolele”.
Crucea din Bromholm și patimile lui Iisus
„Crucea din Bromholm”, așa cum este cunoscută istoricilor, conținea un fragment din crucea pe care a fost răstignit Iisus. Relicva a transformat mănăstirea într-un loc popular de pelerinaj, fapt menționat și de Geoffrey Chaucer, un celebru poet englez din secolul al XIV-lea.
Imaginile crucii în negru, cu contururi aurii, apar de mai multe ori în sulul din Bromholm și în el există o referire directă la „crucea din Bromholm”.
Analizele lui Turner sugerează că un pelerin bogat ar fi fost proprietarul manuscrisului de rugăciune Bromholm, făcut din două bucăți de pergament cusute împreună și cumpărate de un colecționar privat în anii 1970.
„Sulul reflectă o perioadă în care laicii aveau o credință reală atât în inamicii vizibili, cât și în cei invizibili”, a spus Turner.
Cei care dețineau aceste manuscrise de rugăciune le considerau inspiraționale însă ulterior, în timpul reformei protestante din Anglia și după, au fost discreditate și respinse.
Un manuscris de rugăciune important
„Supraviețuirea unui manuscris atât de important timp de peste 500 de ani este remarcabilă”, a precizat Gail Turner, istoric de artă.
Unirea unor bucăți de piele de animal pentru a crea un sul a fost mult timp o modalitate de a scrie anumite texte. Foarte puține suluri de rugăciune din Evul Mediu s-au păstrat până astăzi deoarece nu aveau o copertă sau o husă care să permită manevrarea lor. Acest manuscris de rugăciune are 13 cm lățime și un metru lungime.
Pelerinii au atins sau sărutat, în mod regulat, imaginile cu Iisus pe cruce, în încercarea „de a experimenta patimile lui Hristos mai direct și mai puternic”, a afirmat Turner. Istoricul a dezvăluit că dovadă în acest sens sunt urmele vizibile pe sulul Bromholm, al căruit proprietar s-a angajat într-un astfel de „act devoțional identificat și pe alte suluri similare”.
Turner a reușit să estimeze vechimea documentului printr-o referință din document la „Ioan din Calcedon” sau John Underwood, penultimul stareț de la Bromholm. Un înflăcărat susținător al Bisericii Romano-Catolice, Underwood a devenit episcop auxiliar de Norfolk în 1505, apoi și-a pierdut funcția în 1535, astfel că este probabil ca manuscrisul de rugăciune să fi fost făcut în acest interval, potrivit Heritage Daily.
Alte conexiuni între document, crucea și Underwood pot fi făcute prin imaginile celor cinci răni ale lui Hristos din răstignirii sale, potrivit studiului.
Simbolurile reprezentând cele cinci răni ale lui Iisus sunt descrise pe mormântul lui Underwood din Norwich, în ciuda faptului că nu se găsesc în mod obișnuit în bisericile din Norfolk. În plus, cele cinci răni au atras mulți pelerini în special de Paști și de Înălțarea Sfintei Cruci, care veneau să venereze Crucea.
Autoarea studiului crede că proprietarul inițial al sulului era un „enoriaș devotat”, familiarizat cu sărbătorile din Bromholm.
Astăzi, mănăstirea se află în ruine pe un câmp din apropierea satului Bacton. În ceea ce privește soarta Crucii din Bromholm, studiul sugerează că a fost dusă la Londra, potrivit unei scrisori din 1537 către Thomas Cromwell trimisă de Sir Richard Southwell, un curtean din Norfolk.
Ulterior, traseul crucii a devenit neclar. „Se presupune că a fost distrusă la Londra cu multe alte relicve, deși soarta ei rămâne incertă”, a concluzionat Turner.
Vă recomandăm să citiți și:
Evoluțiile politice de la curtea regelului Henric al VIII-lea s-au reflectat chiar și în arta sacră
Zece personaje istorice celebre ale căror morminte nu au fost găsite niciodată