„Întregitorul” Ferdinand I, regele tuturor românilor
Ferdinand I s-a născut la 24 august 1865 în Sigmaringen, Prusia (acum Germania) și a murit la data de 20 iulie 1927 în București. Numit și „Întregitorul”, a fost rege al României între 1914 și 1927 și, deși aparținea de Casa de Hohenzollern și credea în puterea germană, s-a alăturat Aliaților în Primul Război Mondial.
Fiul prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, Ferdinand I a devenit prinț moștenitor al României în 1889 după ce unicul copil al unchiul său, regele Carol I, murise. În 1893, Ferdinand s-a căsătorit cu Maria, fiica Ducelui de Edinburgh și nepoata reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Deși părea mai degrabă retras și ezitant, Ferdinand a arătat un interes considerabil pentru afacerile militare românești și a comandat armata în timpul celui de-al doilea război balcanic, în 1913. După ce unchiul său a murit, Ferdinand a moștenit tronul României în octombrie 1914.
Ferdinand și-a forțat fiul să renunțe la drepturile sale la tron
La începutul Primului Război Mondial, Ferdinand a ales să aștepte înainte să-și arunce, în cele din urmă, soarta în mâinile Puterilor Antantei (august 1916). Odată cu ocuparea Bucureștiului de către germani, la sfârșitul anului 1916, Ferdinand și-a mutat guvernul asediat la Iași. În aprilie 1917, regele a evitat o situație potențial revoluționară atunci când a promis reforma agrară și dreptul de vot unei adunări țărănești, însă nu a reușit să ajungă la soluții definitive nici pentru problema agrară, nici pentru neajunsurile democrației din anii postbelici, scrie Britannica.
În martie 1918, România a fost forțată să se predea puterilor centrale, dar s-a alăturat din nou Aliaților în noiembrie 1918 și mai târziu a încorporat Transilvania, Bucovina, parte a Banatului și Basarabia într-un mare stat românesc. Ferdinand și-a găsit astfel regatul postbelic dublat, iar în octombrie 1922 a fost încoronat rege al tuturor românilor la Alba Iulia.
În 1920, Ferdinand a coordonat instalarea generalului Alexandru Averescu ca prim-ministru. Guvernul lui Averescu a fost cel care în 1921 a adoptat, în cele din urmă, o măsură a reformei funciare promise de mult timp de rege. În 1925, Ferdinand și-a forțat fiul, prințul moștenitor Carol, să renunțe la drepturile sale la tron și, mai târziu, prin testamentul său a asigurat succesiunea la tron pentru tânărul său nepot, prințul Mihai.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Aventura cu năbădâi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu
O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”
Carol I a vrut să abdice de pe tronul României, iar Ferdinand nu trebuia să îi ia locul