O descoperire importantă arată că vikingii erau prezenți în America de Nord în urmă cu exact 1.000 de ani
Noi dovezi arheologice au permis oamenilor de știință să perfecționeze cronologia prezenței vikingilor în America de Nord.
Bucăți de lemn pline cu urme de tăieturi au fost datate pentru anul 1021 e.n., în urmă cu exact 1.000 de ani, iar uneltele din metal care au făcut acele urme nu au fost produse de populația indigenă, potrivit arheologilor de la Universitatea Groningen din Țările de Jos.
Cu toate acestea, vikingii au fost cei care au făcut acele unelte din metal, fiind cunoscut faptul că au rămas la situl arheologic L’Anse aux Meadows, acolo unde a fost găsit lemnul.
Aceasta este cea mai timpurie și mai precisă dată nu doar pentru coloniștii europeni în Americi, ci și pentru circumnavigația globului, au spus cercetătorii, oferind un punct de referință definitiv pentru înțelegerea transferului global de cunoștințe, bunuri și informație genetică.
Vikingii au călătorit și au rămas în America de Nord la L’Anse aux Meadows în Newfoundland, Canada
Se știe de ceva timp că vikingii au călătorit și au rămas în America de Nord la L’Anse aux Meadows în Newfoundland, Canada, cu mult înainte de Cristofor Columb. Totuși, o dată precisă pentru ocuparea de scurtă durată a fost dificil de obținut.
În anii recenți, arheologii au folosit tot mai des un instrument incredibil pentru datare, dendrocronologie, sau datarea pe baza inelelor anuale ale arborilor.
Ai crede că asta ar fi dificil de aplicat la o bucată de lemn de vârstă necunoscută, însă ajutorul vine uneori din locuri neașteptate, în cazul de față, fiind vorba de furtunile solare.
Dovezile pot fi găsite în abundența de izotopi radioactivi de carbon numiți carbon-14, sau radiocarbon. Radiocarbonul apare pe Pământ doar în cantități mici, în comparație cu alți izotopi de carbon ce apar în mod natural. Acesta este format în atmosfera superioară, sub bombardamentul razelor cosmice. Atunci când razele cosmice ajung în atmosferă, acestea interacționează atomii de azot locali pentru a declanșa o reacție nucleară care produce radiocarbon. Având în vedere că razele cosmice vin constant din spațiu, Terra primește o cantitate mai mult sau mai puțin constantă de radiocarbon, potrivit Science Alert.
Descoperirea din cazul de față dovedește din nou eficiența dendrocronologiei
O parte din radiocarbon poate fi găsită, în mod natural, în inelele anuale ale arborilor. Din când în când, o creștere însemnată de radiocarbon apare în inelele arborilor, care dispare peste ani și ani. Având în vedere că o sursă semnificativă de raze cosmice este activitatea solară, aceste creșteri sunt de obicei interpretate ca dovadă a furtunilor și exploziilor solare.
O astfel de furtună solară a fost identificată în inelele arborilor din întreaga lume, fiind datate din 992 și 993 e.n. având în vedere rata de descompunere radioactivă a radiocarbonului. Creșterea apare, de asemenea, în patru bucăți de lemn de la L’Anse aux Meadows.
„Descoperirea semnelor de la furtuna solară în lemn ne-a permis să concluzionăm că activitatea de tăiere a avut loc în anul 1021 e.n.”, a spus arheologul Margot Kuitems de la Universitatea Groningen.
Alți cercetători au folosit dendrocronologia pentru a alcătui istoria activității solare și a supernovelor antice. Descoperirea din cazul de față dovedește din nou eficiența dendrocronologiei, demonstrând că furtunile solare pot fi folosite ca puncte de referință precise pentru punerea în context a artefactelor arheologice.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Scheletele unor gemeni vikingi, descoperite în morminte creștine din Suedia
Motivul pentru care vikingii au creat o corabie uriașă într-o peșteră vulcanică din Islanda