Planul Marshall, denumirea oficială European Recovery Program (Programul de Recuperare Europeană), a fost un program sponsorizat de Statele Unite ale Americii pentru a reabilita economiile a 17 țări din Vestul și Estul Europei astfel încât să creeze condiții stabile în care instituții democratice să dăinuie.
Statele Unite ale Americii se temeau că sărăcia, șomajul și dezrădăcinarea din perioada după cel de-Al Doilea Război Mondial consolidau atractivitatea partidelor comuniste în Europa Occidentală. La data de 5 iunie 1947, în cadrul unui discurs la Universitatea Harvard, Secretarul de Stat George C. Marshall a înaintat ideea unui program de ajutorare pentru Europa care să fie finanțat de SUA.
„Adevărul este că nevoile Europei pentru următorii trei sau patru ani sunt mult mai mari decât abilitatea de plată actuală a continentului. Europa trebuie să primească ajutor adițional substanțial sau va trebui să se confrunte cu deteriorarea economică, socială și politică”, a spus George C. Marshall.
În baza unui plan pentru reconstruirea economică a Europei Occidentale prezentat de o comisia ce reprezenta 16 țări, Congresul SUA a autorizat stabilirea Programului de Recuperare Europeană, care a fost promulgat de președintele Harry S. Truman la data de 3 aprilie 1948. Ajutorul a fost oferit inițial la aproape toate țările europene, inclusiv cele aflate sub ocupația Uniunii Sovietice. Sovieticii s-au retras din timp din Planul Marshall, fiind urmați la scurt timp de alte națiuni est-europene aflate sub influența lor. Astfel, țările care au rămas în program au fost Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveția, Turcia, Regatul Unit și Germania de Vest.
Sub conducerea lui Paul G. Hoffman, Administrația Cooperării Economice (ECA), o instituție special create, a distribuit în următorii patru ani ajutor economic estimat la aproximativ 13 miliarde de dolari, ajutând la restaurarea producției industriale și agricole, stabilirea siguranței financiare și extinderea comerțului.
Bursele directe au reprezentat marea majoritate din ajutorul oferit, restul fiind acordat sub formă de împrumuturi. Pentru a coordona participarea europeană, 16 țări, conduse de Regatul Unit și Franța, au pus bazele Comisiei Cooperării Economice Europene pentru a sugera un program de recuperare pentru patru ani. Aceasta a fost înlocuită mai târziu de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OEEC), potrivit Britannica.
Planul Marshall a fost un succes. Țările din Europa de Vest au trecut printr-o creștere a producției naționale de 15 până 25% în această perioadă. Planul a contribuit masiv la renașterea rapidă a industriilor chimice, siderurgice și de inginerie a țărilor din Europa de Vest. Președintele Truman a extins Planul Marshall și la țările mai puțin dezvoltate din lume în cadrul inițiativei Point Four Program, stabilite în 1949.
Femeile eroine care au pilotat avioane pentru SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Cuplu din SUA, arestat pentru că a vândut secrete nucleare unui agent FBI sub acoperire