Un document ebraic antic ar putea dezvălui de ce Manuscrisele de la Marea Moartă au fost găsite în Qumran
Un document ebraic antic, creat în urmă cu mai bine de 1.000 de ani și depozitat în Cairo, ar putea elucida unul dintre misterele Manuscriselor de la Marea Moartă.
Experții se întreabă de foarte mult timp de ce atât de multe fragmente din misterioasele manuscrise, peste 15.000 de bucăți din mai mult de 900 de documente originale, au fost ascunse în peșteri din jurul Qumran, în dealurile deșertului Iudeei la vest de Marea Moartă în Israel, aparent la mare depărtare de orice așezare majoră.
Situl arheologic Qumran prezintă mistere similare. Spre exemplu, de ce era cămara sa atât de bine aprovizionată, având peste 1.000 de vase din ceramică și sute de boluri, farfurii și cești, însă excavările au arătat că foarte puțini oameni au locuit acolo? Care era scopul unei terase în aer-liber numită „esplanadă sudică” și de ce era separată de un cimitir din apropiere? De ce erau multe dintre băile ritualice de la Qumran atât de mari?
Locul unei ceremonii anuale misterioase
Acum, cercetările sugerează că Qumran era, de fapt, locul unei ceremonii anuale a sectei religioase a misterioșilor esenieni, în care membrii se adunau în orașe și comunități rurale din Israel pentru a observa un ritual esențial cunoscut drept „Reînnoirea Legământului”. Astfel, construcțiile ciudate de la Qumran, sugerează cercetătorii, reflectă această ceremonie. Fragmentele Manuscriselor de la Marea Moartă mai menționează un festival care pare să facă referire la aceeași adunare a esenienilor, au spus oamenii de știință.
Potrivit noii teorii, multe dintre Manuscrisele de la Marea Moartă ar fi putut să fie scrise de comunitățile eseniene din toată țara și aduse la Qumran cu ocazia festivalului anual pentru a fi studiate și depozitate aici.
În cadrul unui nou studiu, publicat în jurnalul Religions, Daniel Vainstub, arheolog la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel, argumentează că Qumran era locația acestei adunări anuale bazându-se pe o versiune a regulilor comunității religioase cuprinse în ceea ce este numit Documentul de la Damasc sau Legământul de la Damasc.
Documentul de la Damasc, numit astfel datorită faptului că face referire în repetate rânduri la orașul din Siria, probabil pentru că Damasc a fost cândva condus de regele David al Israelului, a fost copiat dintr-o sursă ebraică în jur de secolul X e.n. În cele din urmă, documentul a fost depozitat la Genizah din Cairo, un depozit alăturat sinagogii evreiești din Fustat, capitala arabă originală a Egiptului care a devenit în cele din urmă un cartier sudic al orașului Cairo.
Distrugerea oricărui text ce conține numele lui Dumnezeu, interzisă în religia evreiască
Distrugerea oricărui text ce conține numele lui Dumnezeu este interzisă în religia evreiască, chiar și din greșeală, iar orice documente din comunitatea ebraică din Cairo au fost în cele din urmă depozitate în Genizah pentru orice eventualitate, cel puțin până când puteau să fie îngropate în mod formal, potrivit Live Science.
Drept rezultat, scrierile s-au acumulat de-a lungul multor secole în Genizah din Cairo. Astfel, în anii 1890, academicianul Solomon Schechter de la Universitatea Cambridge a vizitat situl și a descoperit un tezaur de sute de mii de manuscrise antice. Cele mai complete versiuni ale Documentului de la Damasc au fost descoperite aici, iar fragmente ale documentului au fost găsite și printre Manuscrisele de la Marea Moartă.
Potrivit lui Vainstub, versiunea din Genizah din Cairo conține o descriere mai completă a ceremoniei la care se face referire în fragmentele Manuscriselor de la Marea Moartă, care a fost înțeleasă greșit până acum.
„Eu am fost primul care a observat asta”
„Eu cred că Documentul de la Damasc conține regulile adunării anuale. Eu am fost primul care a observat asta”, a adăugat Vainstub.
Pelerinii care poposeau la Qumran doar pentru câteva zile nu trebuiau să fie cazați în mod regulat, astfel că aceștia puteau să doarmă în aer-liber sau în peșterile din zonă, la fel ca peșterile în care primele fragmente ale Manuscriselor de la Marea Moartă au fost găsite în 1947.
Ideea adunării anuale a esenienilor la Qumran mai explică și locația manuscriselor, pentru că membrii sectei ar fi putut lăsa scrierile religioase în peșteri în timp ce dormeau acolo, a explicat Vainstub. „Teoria mea este în concordanță cu faptul că manuscrisele nu au originat din Qumran, însă au fost aduse mai degrabă în peșteri și lăsate acolo de-a lungul deceniilor”, a adăugat arheologul.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Misterele Manuscriselor de la Marea Moartă, dezvăluite cu ajutorul testelor ADN