Gulag, sistemul sovietic de lagăre care a închis milioane de oameni de cele mai multe ori nevinovați
Gulag, acronim pentru Glavnoye Upravleniye Ispravitelno-Trudovykh Lagerey („Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată”), a fost un sistem de lagăre de muncă și închisori care între anii 1920 și 1950 a găzduit prizonieri politici și infractori ai Uniunii Sovietice. La apogeul său, milioane de oameni au fost închiși în sistemul Gulag al Uniunii Sovietice.
Denumirea Gulag a rămas, în mare parte, necunoscută în Occident până la publicarea cărții „Arhipelagul Gulag” de către Aleksandr Solzhenitsyn, al cărui titlu aseamănă lagărele de muncă împrăștiate prin Uniunea Sovietică cu un lanț insular.
Un sistem de lagăre de muncă forțată a fost inaugurat inițial prin decret sovietic la data de 15 aprilie 1919, iar apoi acesta a suferit o serie de modificări administrative și organizaționale în anii 1920, sfârșind cu fondarea sistemului Gulag în 1930 sub controlul poliției secrete (KGB). Sistemul Gulag avea o populație totală de prizonieri de aproape 100.000 la sfârșitul anilor 1920, atunci când a trecut printr-o expansiune enormă ce a coincis cu colectivizarea agricolă a liderului sovietic Iosif Stalin.
Prizonierii au umplut lagărele din Gulag în trei valuri principale
Până în 1936, sistemul Gulag avea un total de 5 milioane de prizonieri, un număr egalat sau depășit probabil în fiecare an până la moartea lui Stalin în 1953. În afară de țăranii înstăriți sau cei care se opuneau în timpul colectivizării, persoanele trimise în Gulag au inclus membri excluși din Partidul Comunist și ofițeri miliari, prizonieri de război (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondila), membri ai grupurilor etnice minoritare, soldați sovietici și alți cetățeni care au fost luați prizonieri sau folosiți ca sclavi de către germani în timpul războiului, trădători, disidenți intelectuali, infractori obișnuiți, precum și oameni nevinovați care erau simple victime neajutorate ale regimului stalinist.
Prizonierii au umplut lagărele din Gulag în trei valuri principale: între 1929 și 1932, anii colectivizării sovietice; între 1936 și 1938, la apogeul epurărilor staliniste; și în anii imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Solzhenitsyn a susținut că între 1929 și 1953 „undeva de la 40 până la 50 de milioane de oameni au executat sentințe îndelungate în Arhipelag”. Cifrele adunate de administrația Gulagului (și publicate de istoricii sovietici în 1989) arată că, în total, 10 milioane de oameni au fost trimiși în lagăre între 1934 și 1947. Adevăratele cifre rămân necunoscute.
Majoritatea prizonierilor munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției
La apogeul său, sistemul Gulag cuprindea sute de lagăre, între 2.000 și 10.000 de prizonieri fiind închiși de obicei într-un singur lagăr. Majoritatea acestor lagăre erau „colonii de muncă corecțională” în care prizonierii erau supuși la munca în mine sau proiecte de construire de drumuri, canale, căi feroviare sau clădiri. Majoritatea prizonierilor munceau sub amenințarea înfometării sau a execuției.
Estimările sugerează că zeci de mii de prizonierii mureau în fiecare an din cauza muncii istovitoare, condițiilor climatice, execuțiilor sumare și a hranei necorespunzătoare, conform Britannica.
Sistemul Gulag a început să se prăbușească la scurt timp după moartea lui Stalin. Sute de mii de prizonieri au fost amnistiați între 1953 și 1957. Pe măsură ce sistemul s-a prăbușit, activitățile sale au fost preluate de diverse ministere, iar lagărele rămase au fost grupate în 1955 sub o nouă denumire, GUITK (Glavnoye Upravleniye Ispravitelno-Trudovykh Kolony sau „Administrația Coloniilor de Muncă Corecțională”).
Vă mai recomandăm să citiți și:
ORORILE la care erau supuşi deţinuţii din gulagurile lui Stalin. ”Vrei doar să plângi”
Ororile din GULAGURILE siberiene, unde au murit mulţi români