Holera, o boală cu o istorie scurtă și remarcabilă. Infecția poate fi prevenită foarte ușor

Holera este o boală care infectează intestinul subțire, un organ al sistemului digestiv. Cauzată de bacteria Vibrio cholerae, holera este marcată prin diaree severă, vărsături și deshidratare.

Deși holera nu reprezintă de obicei un pericol pentru viață, boala a atins deseori proporții epidemice în Africa sub-sahariană și Asia de Sud, în special în India și Bangladesh. În ultimele două secole, șapte pandemii de holeră au adus boala în țări din jurul lumii.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Holera este răspândită atunci când oamenii consumă alimente sau apă contaminate cu bacteria holerei. Fructele de mare, în special cele consumate crude, sunt deseori responsabile pentru infecție. Alte alimente care răspândesc holeră sunt fructele și legumele cultivate în pământ contaminat sau spălate în apă contaminate. Holera apare frecvent în țări care nu au sisteme moderne de tratare a apei înainte ca oamenii să o folosească.

Cum poate fi prevenită holera?

Tratamentul pentru holeră constă în principal în rehidratare. Pacientul primește lichide și minerale printr-un tub intravenos, iar dacă vărsăturile sunt prea severe pacientul primește o soluție administrată pe cale orală. În unele cazuri, antibioticele pot fi folosite. Cu un tratament de lichide și minerale, boala dispare în cel mult șapte zile, iar antibioticele pot grăbi recuperarea.

Cheia prevenției în cazul holerei este o sursă de apă curată. Un vaccin împotriva holerei poate oferi o protecție de termen scurt împotriva bolii, de obicei până la șase luni. Fierberea apei de băut sau consumul apei îmbuteliate reprezintă alte metode de precauție, scrie Britannica.

Istoria documentată a holerei este relativ scurtă și remarcabilă. Deși relatările despre boli similare holerei datează din Grecia și India antică, holera a devenit o boală de importantă globală abia în vremurile moderne.

Șase mari pandemii de holera au devastat lumea în secolele XIX și XX. Prima pandemie de holeră a început în India în 1817 și s-a răspândit în Myanmar, Sri Lanka și Asia de Sud-Est. Boala s-a extins, astfel ajungând în Filipine, Orientul Mijlociu și Turcia înainte să se amelioreze în 1823.

Când a avut loc cea mai mortală pandemie de holeră

A doua pandemie de holeră a început în India în 1829. Boala a ajuns în Rusia în 1830 și a continuat să se răspândească în Europa Occidentală, făcându-și apariția pentru prima oară în Anglia în 1831. În următorul an, holera a ajuns în emisfera vestică, lovind Canada înainte să ajungă în SUA, Mexic și Cuba.

A treia pandemie de holeră este considerată, în general, cea mai mortală. Ar fi fost declanșată în 1852 în India. De acolo, pandemia de holeră s-a răspândit prin Iran în Europa, SUA și apoi restul lumii. Africa de Est a fost sever afectată. Probabil cel mai sumbru an a fost 1854, atunci când 23.000 de oameni au murit doar în Marea Britanie.

Următoarele două pandemii (începând în 1863 și 1881) sunt considerate mai puțin severe decât cele trecute. Cu toate acestea, unele zone au avut focare extraordinare. Aproape 60.000 de oameni au murit în provinciile Valencia și Murcia din Spania în 1885, iar aproximativ 200.000 de oameni au murit în Rusia între 1893 și 1894. În Hamburg, Germania, unul dintre orașele europene afectate în mod repetat de holeră, aproape 1,5% din populație a fost răpusă în 1892.

A șasea pandemie de holeră a durat din 1899 și până în 1932, fiind deosebit de letală în India, Arabia și Africa de Nord. Peste 34.000 de oameni au murit în Egipt în decurs de trei luni, iar 4.000 de pelerini musulmani au fost răpuși în Mecca, Arabia Saudită, în 1902.

Cea mai gravă epidemie de holeră din istoria recentă

Și Rusia a fost sever afectată, peste 500.000 de oameni murind din cauza holerei în primul trimestru al secolului XX. Pandemia nu a ajuns în Americi, cauzând doar mici focare în unele porturi din vestul Europei. Chiar și așa, regiuni extinse din Italia, Grecia, Turcia și Balcani au fost sever afectate. După 1923, holera a dispărut în mare parte din lume, deși cazurile au continuat în subcontinentul indian.

Holera nu s-a răspândit din nou până în 1961, atunci când a început a șaptea pandemie. Această pandemie a început în Indonezia și s-a răspândit prin Asia în anii 1960. În următorul deceniu, boala a ajuns în Orientul Mijlociu și Africa, acolo unde holera nu mai apăruse de 70 de ani. În 1991, holera a apărut în mod neașteptat în Peru, pe coasta de vest a Americii de Sud, acolo unde fusese absentă timp de 100 de ani. De acolo, holera a infectat Ecuador, Columbia, Brazilia și Chile, ajungând în America Centrală și Mexic. Până în 2005, holera fusese confirmată în aproape 120 de țări.

A șaptea pandemie, care continuă și în ziua de astăzi, a afectat cel mai mult Africa. La începutul anilor 2000, multe țări africane (inclusiv Mozambic, Congo și Tanzania) s-au confruntat cu focare care au implicat deseori peste 20.000 de cazuri și numeroase decese. Zimbabwe a trecut printr-o epidemie de holeră severă în 2008 și 2009 care a rezultat în 97.000 de cazuri și 4.200 de decese.

Cea mai gravă epidemie de holeră din istoria recentă a avut loc în Haiti. Boala a apărut în octombrie 2010, la 10 luni după ce un cutremur a devastat țara. Până în aprilie 2013, peste 650.000 de cazuri de holeră au fost confirmate în Haiti, iar peste 8.000 de oameni au murit.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un vaccin „comestibil” pentru holeră a fost produs din praf de orez

Louis Pasteur, chimistul francez care a schimbat lumea pentru totdeauna

Poliomielita sau paralizia infantilă. De ce au apărut epidemiile tocmai în țările dezvoltate?

De ce spun experții că pandemia de gripă din 1918 nu s-a sfârșit cu adevărat nici până în zilele noastre