Erwin Rommel, cunoscut drept „Vulpea Deșertului” de prieteni și inamici
„Vulpea Deșertului” a fost porecla pe care a căpătat-o feldmareșalul Erwin Rommel pentru modul excepțional în care a coordonat trupele germane din Africa, cunoscute drept Afrika Korps, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Erwin Rommel a fost un strateg remarcabil care a refuzat în mod intenționat șansa de a deveni membru al personalului general german astfel încât să rămână ofițer în prima linie.
Erwin Johannes Eugen Rommel s-a născut la data de 15 noiembrie 1891 în Heidenheim an der Brenz, Germania. La vârsta de 19 ani, Rommel s-a înrolat în Regimentul 124 de Infanterie Württemberg ca ofițer cadet. Apoi, Rommel a luptat în Primul Război Mondial, timp în care și-a arătat abilitățile remarcabile de lider.
O serie neîntreruptă de succese în Africa de Nord
În 1938, Erwin Rommel a fost numit comandant la o școală de ofițeri din apropiere de Viena, Austria. Atunci când a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial, Rommel era comandant al batalionului personal de protecție al lui Adolf Hitler. În februarie 1940, Rommel a fost numit la conducerea primei sale divizii Panzer, acesta înțelegând rapid posibilitățile ofensive ale trupelor mecanizate și blindate. Un an mai târziu, Rommel a devenit comandant al forțelor germane în Africa de Nord, acolo unde a înregistrat o serie neîntreruptă de succese.
Totuși, Rommel a întâmpinat dificultăți în continuarea succeselor. Africa de Nord era, în viziunea lui Hitler, doar un spectacol. Chiar și așa, în ciuda dificultăților tot mai crescute și a solicitării lui Rommel de a-și retrage trupele epuizate, în vara lui 1942, Hitler a ordonat un atac la Cairo și Canalul Suez. Rommel și trupele sale au fost oprite de britanici la El-Alamein, la 100 kilometri distanță de la Alexandria. La acea vreme, Rommel căpătase o popularitate imensă în lumea arabă, acolo unde era considerat „mareșalul poporului” (Volksmarschall). Însă, ofensiva împotriva Egiptului îi suprasolicitase resursele. La sfârșitul lui octombrie 1942, Rommel a fost învins de forțele mult mai competente comandate de generalul Bernard Montgomery în a doua bătălie de la El-Alamein din Egipt în octombrie 1942.
Lui Erwin Rommel i-a fost permis să se sinucidă prin otrăvire în octombrie 1944
În teatrul de război din Africa de Nord, Rommel a ajuns să fie cunoscut drept „Vulpea Deșertului”, atât de prieteni cât și de inamici, datorită atacurilor sale surpriză. În urma dobândirii unei reputații formidabile, Hitler a fost impresionat și l-a promovat la rangul de feldmareșal, potrivit Britannica.
Erwin Rommel a fost chemat acasă în 1943. Până la acest moment, Rommel devenise convins că Germania va pierde războiul. În curând, Rommel a ajuns să fie implicat în complotul pentru înlăturarea lui Hitler de la putere. Încercarea a eșuat, iar Hitler a aflat de complicitatea lui Rommel. Totuși, Hitler nu a vrut ca „mareșalul poporului” să fie acuzat de trădare și să fie expus drept unul dintre inamicii săi. Astfel, având în vedere reputația militară remarcabilă a lui Rommel, acestuia i-a fost permis să se sinucidă prin otrăvire la data de 14 octombrie 1944.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Rudolf Hess, confidentul loial care l-a trădat pe Adolf Hitler
Top 10 cei mai importanți generali din istorie
Ziua Z, debarcarea în Normandia. Cum a schimbat cursul istoriei în cel de al Doilea Război Mondial