Descoperire în sudul Franței. Mii de fresce de la Casa Harpistului au fost recuperate după 1.800 de ore de muncă

Arheologii au dat startul unui proiect de trei ani pentru a strânge mii de fragmente de fresce de perete recuperate de la Casa Harpistului, o vilă din perioada Imperiului Roman. Casa se află  în orașul Arles, din sud-estul Franței, și se crede că are o vechime de 2.000 de ani.

Există 800 de lăzi de fragmente de frescă, iar experții muncesc să deslușească acest puzzle vast, iar conservatorii vor studia pictura, materialele și construcția pe măsură ce lucrează pentru a reasambla toate frescele, notează The History Blog.

Construită în anii 70-50 î.e.n. de meșteșugari din Italia, Casa Harpistului sau Casa Cântărețului la Harpă  precedă fondarea formală a orașului ca o colonie pentru veteranii legiunilor lui Iulius Cezar în 45 î.Hr.

Orașul roman al cărui vestigiu extins supraviețuiește și astăzi, inclusiv spectaculosul amfiteatru, datează din epoca imperială. A fost un model pentru toată Galia, folosind tehnici de construcție romane și decorative, cum ar fi opus spicatum (zidărie așezată într-un model de herringbone), care nu au avut succes în provincie decât decenii mai târziu (aprox. 30 î.e.n.).

1.800 de ore petrecute de specialiști printre piesele casei

Construcția casei a durat aproape două decenii, însă clădirea a fost dărâmată după 20 de ani. Ulterior au fost construite trei vile, ultima dintre ele fiind distrusă de un incendiu în anul 260 d.Hr.

Municipalitatea orașului Arles a achiziționat proprietatea în 1978, pentru a săpa și conserva vestigiile romane cunoscute.  Casa Harpistului a fost descoperită în timpul săpăturilor dintre 2014 și 2017.

Frescele reprezentă motive arhitecturale, precum coloane și imitații de marmură, cu elemente figurale și peisagistice. Nu există mai mult de 15 situri romane cu elemente de frescă în acest stil, în Franța.  Pictura care dă numele casei, o femeie care cântă la harpă, la fel ca o serie de figuri descrise pe piedestalele care probabil făceau parte dintr-o procesiune bahică, și este unică în Franța datorită fundalului său roșu strălucitor, în stare excelentă.

Începând cu luna aprilie a acestui an, fragmentele au fost depozitate pe o suprafață de 2400 de metri pătrați într-o sală de expoziție de la Muzeul Departamental al Arlesului Antic pentru recompunere și studiu. Arheologii specializați în excavarea și studierea pereților vechi vopsiți vor fixa vopseaua, astfel încât fragmentele să poată fi studiate.

Fragmentele, unele puțin mai mari decât o unghie, au fost spălate, etichetate și puse în cutii pentru a fi examinate unul câte unul, pentru a vedea unde s-ar putea încadra într-o imagine mai mare.  Specialiștii au petrecut, în total, 1.800 de ore printre aceste piese.

„Estimăm că ne ia o zi pentru fiecare curie, deci aproximativ 1.000 de zile pentru a le studia pe toate”, a spus Julien Boislève, expert în picturi parientale antice. „Este exact ca un puzzle, cu excepția faptului că nu avem modelul original după care să ne luăm  și nici toate piesele, ceea ce înseamnă că este o muncă dificilă. Este o sarcină majoră, dar suntem norocoși să avem o cantitate mare de piese de decor de bună calitate, ceea ce este rar.”

Citește și: 

O frescă cu doi gladiatori în timpul luptei, descoperită în Pompeii

O româncă a creat o aplicaţie de realitate virtuală care plimbă turiștii prin Imperiul Roman

Cele mai vechi fresce din Veneția, găsite în timpul restaurării unui mozaic