Problemele prin care a trecut primul guvern condus de D. A. Sturdza

28 08. 2021, 09:00

Credit foto: Domeniul Public

După ce a devenit președinte al Partidului Național Liberal în 1892, D. A. Sturdza a declanșat o campanie furibundă împotriva guvernelor conservatoare. Campania a atins și punctul sensibil al opiniei publice românești din acele vremuri: situația românilor din Transilvania. Cum românii din Transilvania erau supuși unui tot mai virulent proces de maghiarizare, chiar în acele momente se desfășura procesul „memorandiștilor” transilvăneni, D. A, Sturdza i-a acuzat pe conservatori de „trădarea cauzei naționale”.

Pe acest fond, în 1895, Regele Carol I introduce principiul rotativei guvernamentale, prin care se asigura alternarea la putere, o dată la patru ani, a celor două partide importante de pe scena politică românească, Liberal şi Conservator.

Astfel, liberali prin D. A. Sturdza au fost mandatați de Carol I să constituie guvernul

Guvernul lui D.A. Sturdza, românii din Transilvania și Austro-Ungaria

La 4 octombrie 1895 era instalat guvern liberal condus de D.A. Sturdza, ce deținea şi portofoliul Afacerilor Străine, iar din ianuarie 1896 şi interimatul Internelor.

Guvernul liberal (4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896), prezidat de D.A. Sturdza, a avut următoare componență: Nicolae Fleva ocupa postul de ministru de Interne, George C. Cantacuzino-Râfoveanu era titular la Finanţe, Eugeniu Stătescu – la Justiție, Petru Poni – la Culte şi Instrucțiune Publică, generalul Constantin Budişteanu – la Război, Gheorghe Pallade – la Agricultură, Industrie, Comerț şi Domenii, Constantin I. Stoicescu – la Lucrări Publice.

Din nefericire pentru liberali, întreaga guvernare a fost marcată de problemele românilor din Transilvania. Cum din 1883 România era membră a Triplei Alianță, deci implicit aliată cu Austro-Ungaria, D.A. Sturdza, la presiunile ministrului Austro-Ungariei la Bucureşti, Rudolph Welser von Welserheimb, a trebuit să își retragă public, la o întrunire în Iaşi (13/25 octombrie 1895), acuzțiile formulate când era în opoziție la adresa politicii de deznaționalizare a românilor din Dubla Monarhie.

Dimitrie A. Sturdza / Credit foto: Profimedia

A făcut acest lucru din rațiuni de politică externă, deoarece regele Carol I intenționa să modifice „unele puncte” ale tratatului din 1883. Repercusiunile acestei retractării făcute de D. A. Studrza au fost resimțite din plin chiar în interiorul Partidului Național Liberal.

Activitatea legislativă a liberalilor nu s-a ridicat nici ea la așteptările activului de partid. Dintre inițiativele legislative s-au remarcat doar cele ale lui Petru Poni, ministrul Cultelor şi Instrucțiunii, care a urmărit o „îmbunătățire a situației învățământului”. O parte dintre membrii Partidului Național Liberal au solicitat o intensificare a activității legislative, în spiritul programului de la Iaşi din 1892. Erau așteptate legi privind „jandarmeria rurală”, „descentralizarea administrativă”, dar acestea au întârziat să fie adoptate.

Nemulțumiri în cadrul PNL

Schimbarea poziției premierului Sturdza vizavi de românii din Transilvania și ritmul scăzut de reforme guvernamentale au generat nemulțumiri în cadrul liberalilor, ceea ce a condus la formarea unor dizidențe, precum cea inițiată de Nicolae Fleva care a constituit Partidului Liberal-Democrat.

Pentru a se menține la putere, dar și pentru a-şi controla partidul, D.A. Sturdza a mizat pe o strângere a relației cu Monarhia, dând dovadă de exces de zel în privința orientării României spre Puterile Centrale.

Însă starea de spirit din PNL se degrada constant tocmai din cauza noii poziții a lui D. A. Sturdza în „problema națională” a românilor din Transilvania. Confruntat cu o opoziție tot mai puternică în cadrul PNL, D.A. Sturdza a ales să îi cedeze pentru o scurtă perioadă (21 noiembrie 1896 – 26 martie 1897) postul de prim-ministru lui Petre S. Aurelian.