Cum a ajuns D. A. Sturdza președinte al PNL

22 08. 2021, 10:00

Dimitrie A. Sturdza / Credit foto: Domeniul public

Dispariția lui Ion C. Brătianu (16 mai 1891) și apoi a fratelui său Dumitru Brătianu (8 iunie 1892) a lăsat un mare gol atât pe scena politică românească, cât mai ales în cadrul Partidului Național Liberal. Liderii liberali trebuiau să reacționeze rapid pentru alegerea unui nou președinte al partidului. Totodată, liberalii trebuiau să se reorganizeze pentru a declanșa ofensiva electorală pentru a reveni la guvernare.

Imediat după după trecerea în neființă a lui Dumitru Brătianu, la clubul liberal central, un fel de ,,stat major al partidului”, s-au întâlnit principalii lideri liberali pentru a decide cine va fi viitorul președinte al partidului.

În timpul discuțiilor, Eugeniu Stătescu avansează ideea candidaturii la șefia partidului a lui D.A. Sturdza, propunere ce a fost susținută de majoritatea celor prezenți. Au fost vehiculate şi alte nume pentru funcția de preşedinte: Nicolae Fleva l-a propus pe Dimitrie Ghica, unii l-au propus pe Nicoale Bibescu, iar alții l-au susținu pe Eugeniu Carada, etc. Însă, D.A. Sturdza, „omul de aprigă autoritate”, a primit sprijinul majorității inclusiv pe cel al „bătrânilor liberali”, dar și pe cel al exponențiilor „noului val național-liberal”.

D. A. Sturdza, de la Cuza la Carol I

Dimitrie Alexandru Sturdza provenea dintr-o într-o veche familie boierească, tatăl său fiind vornicul Alexandru Sturdza.

Economist de top, dar și cu studii de istorie, la Berlin, Jena, München, Freiburg, Göttingen şi Bonn, Sturdza s-a implicat activ în unirea de la 1859, apoi a fost chiar secretarul personal al domnitorul Alexandru Ioan Cuza, dar cu care va intra rapid în conflict, așa că se va alătura „monstruoasei coaliții” şi va participa la înlăturarea domnitorului Cuza din fruntea statului român la 11 februarie 1866.

Dimitrie A. Sturdza / Credit foto: Profimedia

După venirea lui Carol I, D. A. Sturdza va ocupa funcții înalte în statul român, fiind chiar titularul câtorva ministere în mai multe guverne liberale: Agricultură, Comerţ, Lucrări Publice. Între 3 decembrie 1868 și 18 decembrie 1870 este trimis agent diplomatic al României la Constantinopol. „Reușește” apoi să intre în conflict pentru o scurtă perioadă chiar și cu domnitorul Carol I.

A fost membru fondator al Partidului Naţional Liberal (24 mai 1875), iar în guvernarea lui Ion C. Brătianu a condus mai multe ministere. Se va remarca la conducerea Ministerului Finanțelor, când va fi „delegat să se implice direct în rezolvarea problemei Strousberg, legată de concesionarea construcției de căi ferate către consorțiul german, care de-a lungul anilor comisese un lung şir de abuzuri”. Problema va fi rezolvată în 1880, cu răscumpărarea tuturor căilor ferate române de către stat, și intrarea acestora în administrarea guvernului.

D.A. Sturdza, „un credincios servitor al Statului şi al Tronului”

Sturdza era „cunoscut pentru cerbicia opiniilor și ajunsese un om politic hârşit în treburile Statului, un muncitor neobosit, un credincios servitor al Statului şi al Tronului”, îl considerau contemporanii. Pentru a fi recunoscut ca preşedinte al partidului a organizat congresul de la Iaşi, din 18/20 noiembrie 1892.

Sturdza s-a implicat substanțial în elaborarea unui nou program al partidului, un act menit a ,,îndruma partidul pe un nou făgaş”, iar îndeplinirea obiectivelor putea însemna ,,un mare progres în toate domeniile vieții social-economice şi politice”.

Mai târziu, istoricii au considerat de fapt că D. A. Sturdza, cât a condus Partidului Naţional Liberal (1892 – 1908), nu a făcut altceva decât să asigure „interimatul” şi „să facă trecerea” de la Ion Brătianu-tatăl la Ion Brătianu-fiul.