Cum a ajuns D. A. Sturdza președinte al PNL

Dispariția lui Ion C. Brătianu (16 mai 1891) și apoi a fratelui său Dumitru Brătianu (8 iunie 1892) a lăsat un mare gol atât pe scena politică românească, cât mai ales în cadrul Partidului Național Liberal. Liderii liberali trebuiau să reacționeze rapid pentru alegerea unui nou președinte al partidului. Totodată, liberalii trebuiau să se reorganizeze pentru a declanșa ofensiva electorală pentru a reveni la guvernare.

Imediat după după trecerea în neființă a lui Dumitru Brătianu, la clubul liberal central, un fel de ,,stat major al partidului”, s-au întâlnit principalii lideri liberali pentru a decide cine va fi viitorul președinte al partidului.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

În timpul discuțiilor, Eugeniu Stătescu avansează ideea candidaturii la șefia partidului a lui D.A. Sturdza, propunere ce a fost susținută de majoritatea celor prezenți. Au fost vehiculate şi alte nume pentru funcția de preşedinte: Nicolae Fleva l-a propus pe Dimitrie Ghica, unii l-au propus pe Nicoale Bibescu, iar alții l-au susținu pe Eugeniu Carada, etc. Însă, D.A. Sturdza, „omul de aprigă autoritate”, a primit sprijinul majorității inclusiv pe cel al „bătrânilor liberali”, dar și pe cel al exponențiilor „noului val național-liberal”.

D. A. Sturdza, de la Cuza la Carol I

Dimitrie Alexandru Sturdza provenea dintr-o într-o veche familie boierească, tatăl său fiind vornicul Alexandru Sturdza.

Economist de top, dar și cu studii de istorie, la Berlin, Jena, München, Freiburg, Göttingen şi Bonn, Sturdza s-a implicat activ în unirea de la 1859, apoi a fost chiar secretarul personal al domnitorul Alexandru Ioan Cuza, dar cu care va intra rapid în conflict, așa că se va alătura „monstruoasei coaliții” şi va participa la înlăturarea domnitorului Cuza din fruntea statului român la 11 februarie 1866.

După venirea lui Carol I, D. A. Sturdza va ocupa funcții înalte în statul român, fiind chiar titularul câtorva ministere în mai multe guverne liberale: Agricultură, Comerţ, Lucrări Publice. Între 3 decembrie 1868 și 18 decembrie 1870 este trimis agent diplomatic al României la Constantinopol. „Reușește” apoi să intre în conflict pentru o scurtă perioadă chiar și cu domnitorul Carol I.

A fost membru fondator al Partidului Naţional Liberal (24 mai 1875), iar în guvernarea lui Ion C. Brătianu a condus mai multe ministere. Se va remarca la conducerea Ministerului Finanțelor, când va fi „delegat să se implice direct în rezolvarea problemei Strousberg, legată de concesionarea construcției de căi ferate către consorțiul german, care de-a lungul anilor comisese un lung şir de abuzuri”. Problema va fi rezolvată în 1880, cu răscumpărarea tuturor căilor ferate române de către stat, și intrarea acestora în administrarea guvernului.

D.A. Sturdza, „un credincios servitor al Statului şi al Tronului”

Sturdza era „cunoscut pentru cerbicia opiniilor și ajunsese un om politic hârşit în treburile Statului, un muncitor neobosit, un credincios servitor al Statului şi al Tronului”, îl considerau contemporanii. Pentru a fi recunoscut ca preşedinte al partidului a organizat congresul de la Iaşi, din 18/20 noiembrie 1892.

Sturdza s-a implicat substanțial în elaborarea unui nou program al partidului, un act menit a ,,îndruma partidul pe un nou făgaş”, iar îndeplinirea obiectivelor putea însemna ,,un mare progres în toate domeniile vieții social-economice şi politice”.

Mai târziu, istoricii au considerat de fapt că D. A. Sturdza, cât a condus Partidului Naţional Liberal (1892 – 1908), nu a făcut altceva decât să asigure „interimatul” şi „să facă trecerea” de la Ion Brătianu-tatăl la Ion Brătianu-fiul.

Vă recomandăm să citiți și:

Brătianu și cea mai mare bătălie diplomatică

O promisiune liberală transpusă cu ajutorul regelui Ferdinand: „Vi se va da pământ”

Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu

Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea

Gheorghe Brătianu, de la participarea la Al Doilea Război Mondial, la moartea în inchisoarea comunistă

Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat

Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile

Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia

Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața

Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate

Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877

24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal

Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu

Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia

Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului

Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial

Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial

Liberalii și interzicerea comuniștilor

Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, despre intrarea țării în Primul Război Mondial: „Este o partidă în care România îşi joacă existenţa”

Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol

Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor

Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României

Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României

Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu

Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea

Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Primul guvern liberal din istoria României

Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei

Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței

Proclamarea Regatului României

Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României

Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial

Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit

Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași

Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari

Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română

Grigore Procopiu: „Partidul Liberal e dator să dea țării o îndrumare, larg, dar adevărat democratică”

Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale

Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României

Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne

Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei

Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”

I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic

Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”

Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”

Spiru Haret, matematicianul care a renunțat la o carieră academică de succes în Occident pentru a ridica România din analfabetism

Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru

Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României

Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris

Ionel Brătianu, patriarhul României Mari