Un studiu al rămășițelor cinerare dintr-o urnă, aflată într-un cimitir din epoca Bronzului Mijlociu, din localitatea ungară Szigetszentmiklós-Ürgehegy, a dezvăluit detalii despre viața unei femei de rang înalt, îngropată acolo împreună cu fetușii ei gemeni.
Cimitirul, situat la sud de Budapesta, a fost utilizat activ între anii 2150 și 1500 î.Hr., același interval de timp în care cultura Vatya s-a dezvoltat și, ulterior, prăbușit.
Ca atare, arheologii îl consideră o sursă importantă de informații cu privire la cultura Vatya. Practica incinerării urnei a fost oficializată în această perioadă. Cu 525 de morminte, Szigetszentmiklós-Ürgehegy este unul dintre cele mai mari cimitire din epoca bronzului din Ungaria.
Dificultatea obținerii de informații osteologice din fragmentele incinerate a făcut ca studiile acestor cimitire să se concentreze mai degrabă asupra bunurilor funerare și a urnelor, decât asupra oamenilor îngropați acolo.
Cercetătorii au aplicat acum analiza izotopilor de stronțiu, care pot determina locul de origine și mișcările unui individ de la raporturile izotopice din dinți și oase, la resturile dentare și la partea pietroasă a fragmentelor osoase temporale găsite în mormintele de incinerare Szigetszentmiklós-Ürgehegy.
Studiul a folosit analiza izotopului de stronțiu 41 pe probe de țesut de la 29 de persoane (26 dintre acestea incinerate, iar trei înhumate) pentru a examina modul în care mobilitatea și practicile funerare difereau între persoanele cu statut social, sex și vârstă diferite.
Cercetarea științifică a mormântului cu numărul 241 a adus și marea revelație: el conținea rămășițele a trei persoane: o femeie cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani și doi fetuși. Potrivit cercetătorilor, citați de site-ul thehistoryblog.com, a fost singura înmormântare care a inclus mai multe persoane.
Bunurile cu care fusese îngropată femeia erau și ele remarcabile: un inel de păr auriu, un inel de gât de bronz cu vârfuri ciocănite și două ace sculptate în os. Primele două sunt obiecte unice printre înmormântările Szigetszentmiklós și extrem de rare în cimitirele Vatya. Erau obiecte de lux care indicau un statut social aparte al celei care le deținuse.
Rezultatele analizei de stronțiu a probelor sale dentare și scheletice au reușit să identifice viața femeii de la copilărie până la ultimele ei zile datorită etapelor de dezvoltare a oaselor și a dinților.
Analiza izotopului de stronțiu al țesuturilor sale osoase/dentare indică faptul că s-ar fi putut muta din afara zonei la Szigetszentmiklós când avea între 8 și 13 ani, la începutul etapei potențial fertile din viața ei.
Distribuția geografică a obiectelor cu care a fost îngropată poate indica faptul că a avut origini în Moravia de Sud, Austria Inferioară sau în valea superioară a Dunării.
Citește și:
Teoria catastrofei Toba, pusă la îndoială de o serie de descoperiri arheologice din India
11 descoperiri arheologice care dovedesc că trecutul încă deţine multe secrete