Începutul ascensiunii lui Ionel Brătianu

27 07. 2021, 10:00

După aproape doi ani de zile de opoziție, Partidul Național Liberal a revenit la guvernarea (12 februarie 1901) României cu o formulă de miniștri mult întinerită, sub bagheta bătrânului și bolnavului D.A. Sturdza.

Dacă din punct de vedere doctrinar, partidul își întărise identitatea, în schimb, în ceea ce priveşte liderii şi programul, apăruseră schimbări importante chiar dacă în fruntea partidului şi al noului cabinet a continuat să fie D.A. Sturdza. Personalități de prim rang, precum P.S. Aurelian, Vasile Lascăr, Emil Costinescu, Constantin Stere aveau să influențeze evoluțiile viitoarelor guvernări. Dar cea mai importantă apariție în prim-planul partidului de la începutul secolului al XX-lea a fost constituită de intrarea în marea arenă politică a lui Ion (Ionel) I.C. Brătianu, secondat de fratele său mai tânăr, Vintilă.

Cei doi erau susținuți, mai ales, de cercurile financiare liberale, cunoscut fiind faptul că în consiliile de administrație ale celor mai mari bănci, inclusiv Banca Națională, dominau liberalii. De altfel, sistemul bancar din România fusese creat de liberali, eminența cenuşie fiind Eugeniu Carada. Acesta din urmă a fost unul dintre cei mai apropiați amici politici şi sfătuitori ai lui Ion C. Brătianu, încă din perioada tinereții, şi a rămas fidel şi urmașilor acestuia din urmă.

Deşi nu a ocupat nici o funcţie publică de prim rang, refuzând să fie ministru sau parlamentar, Carada, în calitate de finanțist de prim rang, conducea de fapt Banca Națională, ocupând însă doar un post de director. Eugen Carada avea o influență foarte mare în luarea deciziilor la vârful Partidului Național Liberal. Ionel Brătianu era în același timp susținut și de noua garda de tineri politicieni liberali.

Dar ascensiunea lui Ionel Brătianu s-a datorat mai ales calităților sale de om politic, inteligenței sale, viziunii sale, chibzuinței în luarea deciziilor, tactului său în negocieri şi, nu în ultimul rând, farmecului său. Tot mai prezent în dezbaterile parlamentare şi adunări publice, Ionel Brătianu a ajuns ministru al Lucrărilor Publice în guvernul prezidat între 1897-1899 de Dimitre A. Sturdza.

Primul salt major în cariera politică a lui Ionel Brătianu

Același portofoliu i-a fost repartizat şi cu prilejul revenirii la guvernare a liberalilor în anul 1901. Primul mare salt în ascensiunea politică a lui Ionel Brătianu l-a constituit obținerea postului Afacerilor Externe, la începutul anului 1902.

Din această poziţie s-a ocupat îndeaproape de situația românilor din Imperiul Otoman şi Austro-Ungar, acordând o atenție specială românilor din Transilvania, pe care îi sprijinea moral şi politic. Ministrul de Externe condus de Brătianu a a intervenit deseori la Viena şi Budapesta pentru a ameliora situația românilor. De asemenea, avea întrevederi frecvente cu liderii românilor din provincie.

În 1905, Ionel şi fratele său, Vintilă Brătianu, au participat la inaugurarea palatului A.S.T.R.A. din Sibiu, iar anul următor Octavian Goga şi Miron Cristea l-au vizitat la Florica. Mai târziu, a efectuat vizite în orașele din Transilvania, întâlnindu-se cu unul dintre foștii căpitani ai lui Avram Iancu, ajuns la bătrânețe.