După aproape doi ani de zile de opoziție, Partidul Național Liberal a revenit la guvernarea (12 februarie 1901) României cu o formulă de miniștri mult întinerită, sub bagheta bătrânului și bolnavului D.A. Sturdza.
Dacă din punct de vedere doctrinar, partidul își întărise identitatea, în schimb, în ceea ce priveşte liderii şi programul, apăruseră schimbări importante chiar dacă în fruntea partidului şi al noului cabinet a continuat să fie D.A. Sturdza. Personalități de prim rang, precum P.S. Aurelian, Vasile Lascăr, Emil Costinescu, Constantin Stere aveau să influențeze evoluțiile viitoarelor guvernări. Dar cea mai importantă apariție în prim-planul partidului de la începutul secolului al XX-lea a fost constituită de intrarea în marea arenă politică a lui Ion (Ionel) I.C. Brătianu, secondat de fratele său mai tânăr, Vintilă.
Cei doi erau susținuți, mai ales, de cercurile financiare liberale, cunoscut fiind faptul că în consiliile de administrație ale celor mai mari bănci, inclusiv Banca Națională, dominau liberalii. De altfel, sistemul bancar din România fusese creat de liberali, eminența cenuşie fiind Eugeniu Carada. Acesta din urmă a fost unul dintre cei mai apropiați amici politici şi sfătuitori ai lui Ion C. Brătianu, încă din perioada tinereții, şi a rămas fidel şi urmașilor acestuia din urmă.
Deşi nu a ocupat nici o funcţie publică de prim rang, refuzând să fie ministru sau parlamentar, Carada, în calitate de finanțist de prim rang, conducea de fapt Banca Națională, ocupând însă doar un post de director. Eugen Carada avea o influență foarte mare în luarea deciziilor la vârful Partidului Național Liberal. Ionel Brătianu era în același timp susținut și de noua garda de tineri politicieni liberali.
Dar ascensiunea lui Ionel Brătianu s-a datorat mai ales calităților sale de om politic, inteligenței sale, viziunii sale, chibzuinței în luarea deciziilor, tactului său în negocieri şi, nu în ultimul rând, farmecului său. Tot mai prezent în dezbaterile parlamentare şi adunări publice, Ionel Brătianu a ajuns ministru al Lucrărilor Publice în guvernul prezidat între 1897-1899 de Dimitre A. Sturdza.
Același portofoliu i-a fost repartizat şi cu prilejul revenirii la guvernare a liberalilor în anul 1901. Primul mare salt în ascensiunea politică a lui Ionel Brătianu l-a constituit obținerea postului Afacerilor Externe, la începutul anului 1902.
Din această poziţie s-a ocupat îndeaproape de situația românilor din Imperiul Otoman şi Austro-Ungar, acordând o atenție specială românilor din Transilvania, pe care îi sprijinea moral şi politic. Ministrul de Externe condus de Brătianu a a intervenit deseori la Viena şi Budapesta pentru a ameliora situația românilor. De asemenea, avea întrevederi frecvente cu liderii românilor din provincie.
În 1905, Ionel şi fratele său, Vintilă Brătianu, au participat la inaugurarea palatului A.S.T.R.A. din Sibiu, iar anul următor Octavian Goga şi Miron Cristea l-au vizitat la Florica. Mai târziu, a efectuat vizite în orașele din Transilvania, întâlnindu-se cu unul dintre foștii căpitani ai lui Avram Iancu, ajuns la bătrânețe.
Schimbarea generațiilor politice la liberali la sfârșitul secolului al XIX-lea
Gheorghe I. Brătianu, istoricul care a creat și a acționat
Carol I și Ion C. Brătianu, în vremea alegerilor dificile
Independența României, Ion C. Brătianu și Rusia
Cum a rămas Ion C. Brătianu fără miros pentru toată viața
Ion C. Brătianu, premierul liberal care a scăpat de patru ori de la moarte. Două au fost atentate
Cine a decis intervenția Armatei Române în războiul ruso-turc din 1877
24 mai 1875 – înființarea Partidului Național Liberal
Sabina Cantacuzino, sfătuitoarea fraților Brătianu
Ionel Brătianu, Austro-Ungaria și Rusia
Alexandru G. Golescu, fondatorul Monetăriei Statului
Cum au vrut liberalii să reformeze România înainte de Primul Război Mondial
Cum s-au organizat liberalii imediat după ce s-a încheiat Primul Război Mondial
Liberalii și interzicerea comuniștilor
Liberalii și problemele industrializării României după Primul Război Mondial
Liberalii și criza dinastică generată de principele moștenitor Carol
Influența lui Ionel Brătianu asupra Regelui Ferdinand a adus România în tabăra câștigătorilor
Liberalii și prima amenințare majoră a bolșevicilor asupra României
Cum a ajuns Ionel Brătianu președintele PNL și prim-ministru al României
Ionel Brătianu, Banatul și Take Ionescu
Politica externă a României în primul deceniu al secolului al XX-lea
Liberalii și dezvoltarea industriei românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Primul guvern liberal din istoria României
Distanțarea României de Tripla Alianță și susținerea Transilvaniei
Aderarea României la Tripla Alianță, mijloc de asigurare a securității după obținerea independenței
Proclamarea Regatului României
Cum a pregătit diplomatic guvernul lui Ion C. Brătianu obținerea independenței României
Reorganizarea PNL după Primul Război Mondial
Ionel Brătianu, omul în fața căruia Antanta a șovăit, iar Puterile Centrale s-au amăgit
Nicolae Gane, primarul scriitor care a adus tramvaiul și apa la Iași
Cum au gândit liberalii viitorul politic al României Mari
Petre Sebeșanu Aurelian, primul economist și agronom din Academia Română
Ion Ghica, boierul liberal care susținea apariția unei industrii naționale
Vila Florica, locul de suflet al Brătienilor unde s-au luat mari decizii pentru soarta României
Vasile Lascăr, omul care a pus bazele poliției române moderne
Cum i-a impresionat liberalul Ionel Brătianu pe liderii Antantei
Ion Gheorghe Duca: „Am fost primul ministru care după Unire a mers în Transilvania”
I. G. Duca, marele om de stat care a sfârșit tragic
Vintilă Brătianu și politica liberală „prin noi înșine”
Constituția liberală din 1923 și „spiritul unei democrații desăvârșite”
Ion Nistor, artizanul unirii Bucovinei cu România, închis forțat la Sighet pentru că a fost ministru
Ion C. Brătianu și cea mai lungă guvernare din istoria democratică a României
Un moment cheie în istoria României: Ionel Brătianu la Conferința de Pace de la Paris