Manciuria a fost o regiune istorică importantă a Chinei. Chinezii o numeau Dongbei, care înseamnă „Nord-Est”.
Provinciile chineze Liaoning, Jilin și Heilongjiang făceau parte din ceea ce era cunoscut cândva drept Manciuria. O parte din ceea ce este acum Mongolia Interioară era, de asemenea, inclusă în Manciuria. Regiunea se învecinează cu Rusia, Coreea de Nord, Marea Galbenă, Mongolia și provincia chineză Hebei.
Manciuria are trei lanțuri muntoase principale. Munții Da Hinggan sunt situați în nord-vest, Changbai în sud-est, iar Xiao Hinggan în nord-est. Între aceste lanțuri muntoase se află vasta câmpie manciuriană.
Istoria Manciuriei a fost conturată de conflictul dintre trei grupuri etnice. Chinezii erau fermieri, mongolii erau păstori nomadici, iar populația Tungus era formată din pescari, fermieri, vânători și crescători de animale. Mongolii și Tungus trăiau în regiune cu mult timp înainte de sosirea chinezilor. Unele dintre aceste triburi au fost menționate în surse chineze începând cu anul 1.000 î.e.n.
Pionierii din China au început să se mute în sudul Manciuriei în urmă cu 2.000 de ani, în timpul dinastiei Han. Aceștia au preluat controlul asupra pământului și mai multor triburi. Atunci când dinastia Han și-a pierdut din puteri, chinezii au devenit mai puțin importanți în regiune. În următorii 1.000 de ani, puterea și influența avea să treacă de la chinezi la triburi. În 1644, descendenții populației Tungus, numiți Manchu, au cucerit China. Aceștia au pus bazele dinastiei Qing, scrie Britannica.
Până în anii 1800, China, sub conducerea dinastiei Qing, ajunsese o națiune slăbită. Vecinii săi, Rusia și Japonia, erau puternici. Ambele țări doreau să obțină controlul asupra teritoriului interior al Chinei. Astfel, începând cu sfârșitul anilor 1800, mai multe războaie au avut loc.
În 1911, o revoluție a avut loc în China, fapt ce a permis Japoniei să profite de oportunitate. În 1915, China a fost de acord să permită Japoniei să-și stabilească o parte din armată în Manciuria. Însă, japonezii încă doreau controlul asupra întregii regiuni. La data de 18 septembrie 1931, Japonia a anunțat că a avut loc o explozie în Shenyang, sudul Manciuriei. Japonia a insistat că armata sa ar trebui să intervină pentru a gestiona problemele cauzate de explozie. Evenimentul a ajuns să fie cunoscut drept Incidentul Manciurian (sau Mukden). Astfel, armata japoneză a preluat întreg teritoriul Manciuria.
În 1932, Japonia a transformat Manciuria în statul Manchukuo. Chinezii se temeau că Japonia va invada și alte zone din China, astfel că au semnat un tratat cu japonezii. Ultimul împărat al Chinei, Pu Yi, a fost numit împăratul statului Manchukuo în 1934. Japonezii au început să construiască industrii în Manciuria, iar regiunea a devenit rapid cea mai avansată din China.
Cu toate acestea, locuitorii nu erau încântați de faptul că japonezii preluaseră controlul asupra regiunii. Aceștia s-au organizat și au luptat împotriva japonezilor pe tot parcursul anilor 1930 și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939 – 1945). Japonezii au fost alungați, în cele din urmă, în 1945, după ce Uniunea Sovietică a invadat Manciuria. Sovieticii s-au retras în 1946.
Manciuria a devenit apoi scena unor lupte între două grupuri care doreau să controleze toată China. În cele din urmă, comuniștii au câștigat bătălia în Manciuria și restul țării. În octombrie 1949, comuniștii chinezi au redenumit China drept Republica Populară Chineză. Manciuria a devenit Regiunea de Nord-Est. China a dezvoltat industriile de aici mai mult decât cele din orice altă zonă din țară, astfel că, astăzi, Manciuria este una dintre cele mai avansate regiuni ale Chinei din punct de vedere economic.
Un profesor din China susține că a infirmat teoria relativității: „Einstein ne-a indus în eroare”
O instalație misterioasă și izolată, cu un hangar imens, a apărut la o bază aeriană din China