Cea mai veche tulpină de ciumă descoperită până acum are o vechime de 5.000 de ani
Oameni de știință din Germania au descoperit, în rămășițele unui vânător – culegător de acum peste 5.000 de ani, cea mai veche tulpină de Yersinia pestis, cunoscuta bacterie din spatele ciumei care a provocat Moartea Neagră.
Noua descoperire, raportată în jurnalul Cell Reports, împinge cu peste 1.000 de ani mai devreme cea mai veche dovadă a lui Y. pestis și sugerează că tulpina bacteriană a făcut probabil parte dintr-o linie care a apărut în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, cu peste 2.000 de ani mai devreme decât studiile publicate anterior.
„Se pare că suntem aproape de originea bacteriei”, a afirmat Ben Krause-Kyora, autor principal al studiului și șef al Laboratorului ADN de la Universitatea din Kiel, Germania.
Dovezi ale bacteriei care provoacă ciuma au fost descoperite în rămășițele scheletice ale unui bărbat de 20 sau 30 de ani, denumit „RV 2039”, care a fost îngropat în urmă cu peste 5.000 de ani într-o regiune cunoscută sub numele de Riņņukalns din Letonia actuală.
Osemintele, descoperite în urmă cu peste 100 de ani
Rămășițele acestui individ au fost descoperite pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea alături de un alt schelet. Nimeni nu știe unde s-au aflat rămășițele timp de peste un secol, până în 2011, când au reapărut ca parte a colecției antropologului german Rudolph Virchow. Redescoperirea osemintelor i-a determinat pe cercetători să meargă în același sit, unde au descoperit alte două înmormântări.
În noua cercetare, o echipă de oameni de știință europeni condusă de specialiști de la Universitatea din Kiel, Germania, a studiat mostre din dinții și oasele celor patru vânători-culegători descoperiți în sit. Cercetătorii au vrut să le secvenționeze genomul și să testeze o serie de agenți patogeni bacterieni și virali.
Spre surprinderea lor, cercetătorii au descoperit dovezi ale bacteriei Yersinia pestis în Rv 2039. Secvențierea bacteriei a arătat că făcea parte dintr-o descendență care a apărut în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, la numai câteva sute de ani după ce s-a despărțit de predecesoarea sa, Yersinia pseudotuberculosis.
Oamenii de știință nu știu cum a fost afectată victima de ciumă, dar au stabilit că avea o încărcătură bacteriană ridicată în sânge la momentul decesului, sugerând că a murit din cauza infecției. Mai important este că se pare că tulpina veche era mai puțin contagioasă și nu la fel de letală percum descendenta din Evul Mediu care a ucis sute de milioane de oameni din Eurasia și Africa de Nord, în secolul al XIV-lea.
Analizele genetice ale bacteriei Yersinia pestis au indicat că putea să evolueze o genă care permitea transmiterea prin intermediul puricilor, principala cale de răspândire a focarelor de ciumă în perioada medievală. Astfel, cercetătorii sunt de părere că acest bărbat a fost singura victimă a bolii după ce a fost mușcat de un rozător infectat. Acest lucru i-a provocat probabil o infecție lentă și, în cele din urmă, mortală, care nu a fost însă transmisă nimănui.
Istoria ciumei ar putea fi rescrisă
Descoperirea bacteriei Y. pestis, veche de 5.000 de ani, ar putea rescrie istoriei acestei bolii celebre, potrivit IFL Science.
Istoricii au presupus că ciuma și multe alte boli infecțioase infame au evoluat pentru prima dată la oameni atunci când primele orașe antice au început să apară în jurul Mării Negre.
Cu o densitate mare a populației care depindea de agricultură și animalele domestice, centrele urbane ar fi fost un loc ideal pentru transmiterea bolilor zoonotice de la animale la oameni. Totuși, în ciuda acestei teorii, noile dovezi provin de la un vânător-culegător care probabil trăia într-o populație care nu era numerosă într-un moment în care agricultura abia începea să se răspândească în Europa Centrală.
Având în vedere că tulpinile timpurii de Y. pestis, care provoacă ciumă, par a fi considerabil mai puțin transmisibile și mai mortale decât tulpinile medievale, ar putea combate și ideea că ciuma a provocat declinul semnificativ al populației din Europa de Vest la sfârșitul epocii neolitice.
Vă recomandăm să citiți și:
Miturile și istoria din spatele doctorilor de ciumă
Şase tratamente bizare împotriva epidemiei de ciumă în Evul Mediu