Oase de 3.000 de ani dezvăluie cea mai veche victimă a unui rechin descoperită vreodată
Poate că riscul de moarte în urma unei întâlniri cu un rechin este exagerat în cultura populară, însă asta nu este o consolare pentru un bărbat care a trăit și murit în urmă cu 3.000 de ani. Rămășițele sale reprezintă acum cea mai veche victimă cunoscută a unui rechin.
Potrivit analizelor oaselor, bărbatul a avut o întâlnire teribilă cu unul dintre prădătorii marini, în Marea Seto din arhipelagul japonez. Aproape 800 de răni au fost găsite pe scheletul său, niciuna dintre acestea prezentând semne de vindecare, ceea ce sugerează că întâlnirea a fost una fatală.
Oasele, recuperate din situl arheologic Tsukumo din apropiere de Marea Seto, au fost excavate inițial în secolul XX, însă o explicație pentru rănile bărbatului a rămas necunoscută.
Apoi, oasele au fost redescoperite de arheologii J. Alyssa White și Rick Schulting de la Universitatea Oxford din Regatul Unit, care investigau violența în Japonia preistorică.
„Am exclus un conflict uman și prădătorii animali sau necrofagii”
„Rănile au fost cel mai mult prezente pe brațe, picioare, piept și abdomen. Printr-un proces de eliminare, am exclus un conflict uman și prădătorii animali sau necrofagii”, au explicat arheologii.
Leziunile de pe oasele bărbatului, cunoscut drept Tsukumo No. 24, au fost cu adevărat suspecte. Acestea erau ascuțite și curbate, iar cercetătorii au descoperit că nu se potrivesc cu unelte din piatră folosite la acea vreme. Mai mult, mâna stângă și piciorul drept lipseau, iar piciorul stâng a fost așezat deasupra corpului în poziție inversată.
Întâlnirile cu rechini sunt rareori descoperite în istoricul arheologic, însă rănile nu au părut să se potrivească cu orice alt tip de animal. Arheologii au apelat la biologul marin George Burgess, de la Muzeul Istoriei Naturale din Florida, pentru a vedea dacă rănile se potrivesc cu un rechin.
„Bărbatul a fost în mod clar victima unui rechin”
„Având în vedere rănile, bărbatul a fost în mod clar victima unui rechin”, au spus White și Schulting.
„Bărbatul ar fi putut să fie la pescuit cu alți însoțitori la acel moment, dat fiind faptul că a fost recuperat atât de rapid. Având în vedere caracterul și distribuția urmelor de dinți, specie responsabilă a fost cel mai probabil un rechin-tigru (Galeocerdo cuvier) sau rechin alb (Carcharodon carcharias)”, au mai adăugat cercetătorii.
Echipa a mai desfășurat și evaluări bioarheologice pentru a determina perioada în care a trăit bărbatul și ce vârsta avea la momentul morții.
Detalii rare despre riscurile stilului de viață vânător-culegător
Potrivit analizelor, bărbatul era de vârstă mijlocie la momentul atacului și a trăit în jur de 1370 și 1010 î.Hr. Rămășițele lui au fost recuperate la scurt timp după atac, iar apoi au fost îngropate într-un cimitir al semenilor săi, potrivit Science Alert.
Deși atacul ar fi fost violent, cercetătorii cred că bărbatul ar fi murit foarte repede. Având în vedere numărul mușcăturilor, arterele femurale ar fi fost tăiate rapid, astfel rezultând o moarte rapidă de pe urma șocului hipovolemic. Asta se întâmplă atunci când corpul pierde rapid cel puțin o cincime din sânge.
Așadar, cercetările recente oferă detalii rare despre riscurile stilului de viață vânător-culegător.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Uriașii rechini Megalodon ar fi fost mult mai mari decât s-a crezut
Noi cercetări arată că rechinii folosesc câmpul magnetic al Pământului ca un compas
Cercetătorii au descoperit că trei specii de rechin din Noua Zeelandă strălucesc în întuneric