Oina, adevăratul joc sportiv românesc. Cine a fost „părintele oinei”?

Oina este un joc sportiv tradițional românesc care în trecut era jucat în toată țara, fiind cunoscut după diverse denumiri. Spre exemplu, în Banat era numit „lopta mică”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în Muntenia și Moldova „hoina”, iar mai târziu oina. Totodată, jocul era numit „ojerul” sau „oirul” în Maramureș. În unele regiuni, oina putea fi jucat și de către fete, având denumirea de „oiniță”.

În ciuda faptului că par destul de similare și unii ar spune că au origini comune, jocul de oină și cel de baseball american sunt diferite prin regulamente, numărul de jucători, echipament, dimensiunea terenului și multe altele. De asemenea, oina este un joc sportiv similar cu sporturi din multe alte țări, precum Schlagball din Germania, Jeu de paume din Franța, sau pesäpallo din Finlanda.

• Curiosul drum al Japoniei, de la modernizare la război
• Povestea spărgătorului de nuci

Jocul de oină a început să fie practicat în secolul XIV, potrivit scrierilor și izvoarelor istorice, fiind menționat documentar pentru prima oară în 1364, pe timpul lui Vladislav I, domn al Țării Românești.

Totodată, jocul de oină a mai fost atestat documentar și în 1596, atunci când geograful și teologul italian Gian Lorenzo d’Anania scrie despre oină în „Sistemul Universal al Lumii” la capitolul descrierii Valahiei Superioare.

Cine a fost „părintele oinei”?

Totuși, cel care a transformat în mod radical jocul de oină, aducându-l la rang de joc sportiv, a fost Spiru Haret, acesta fiind considerat „părintele oinei”. Prin „Reforma învățământului” din 1898 cât și prin alte decizii ministeriale, Spiru Haret a introdus practicarea obligatorie a oinei în școală. Mai mult, Spiru Haret era de părere că „oina poate aduce o viață nouă în școala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc”.

Primul campionat național de oină a fost organizat la data de 9 mai 1899, la București, câștigătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.

Regulamentul jocului de oină a fost publicat integral în Monitorul Oficial la 3 iunie 1912, astfel fiind recunoscut în mod oficial. De asemenea, Federația Română de Oină a fost fondată în iunie 1932.

Jocul de oină a trecut printr-un mare regres

După Al Doilea Război Mondial, jocul de oină devine din nou popular, fiind organizate numeroase competiții la nivel local și național, precum Cupa Satelor, Cupa Regiunilor, Cupa României sau Spartachiada.

Comisia Centrală de Oină a fost înființată la 29 iunie 1949, aceasta punând bazele pentru pregătirea de antrenori, arbitri și instructori. Totodată, regulamentul de joc este modificat. În această perioadă, oina devine un joc foarte popular în întreaga țară.

Din păcate, jocul de oină a trecut printr-un mare regres după anul 1990, ajungând aproape de dispariție. În anii recenți, Federația Română de Oină a desfășurat o acțiune amplă pentru revigorarea acestui sport, astfel că, în prezent, jocul de oină este practicat în peste 30 de județe din România.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Expoziția „C.S.A. Clubul Sportiv al Artelor”, o premieră pentru istoria artei din România

Cât de mult sport trebuie să faci pentru a compensa pentru o zi întreagă de stat la birou

5 momente importante din istoria sportului rege

Sportul previne apariţia bolilor de memorie