Draco, incorect numit „lupul dacic”, era stindardul de luptă al dacilor și traco-dacilor de la sud de Dunăre. Totuși, draco nu a fost o invenție a dacilor, stindardul având origini asiatice.
Inițial, draco era doar un simplu băț cu fâșii de piele sau material colorat înfipte în vârf.
Astfel, arcașii vedeau în ce direcție și cu ce intensitate sufla vântul, iar apoi știau ce fel de săgeți și de la ce distanță să le lanseze.
În timp, bățul a început să fie decorat cu un cap de animal și a ajuns pe teritoriile dacilor cel mai probabil de sarmați, un grup de triburi nomade.
Dacii au preluat simbolul, acesta putând fi observat pe mai multe locuri de pe Columna lui Traian. Așadar, dacii aveau un draco decorat cu cap de lup sau câine, confecționat din metal, care se continua cu un corp de șarpe și la care era adăugată o coadă cu fâșii de piele sau alt material colorat. Atunci când draco era purtat de cavaleria în galop, acesta producea un sunet care putea speria caii inamicilor.
Totuși, stindardul de luptă al dacilor ar fi avut legătură și cu o legendă care povestea cum Decebal a fost salvat de la moarte de lupul său, pe care îl salveze pe când animalul era doar un pui și avea un picior rupt.
Impresionat de fapta lupului, Decebal i-a cerut unui fierar să îi confecționeze un cap de lup din metal cu gura deschisă, iar unui cojocar să îi lege de acel cap fășii de piele de ied. După aceea, capul de lup a fost înfipt într-o prăjină, iar în bătaia vântului acesta începea să scoată un șuierat. Astfel, a apărut lupul dacic.
Cu toate acestea, niciun artefact nu a fost găsit deocamdată pe teritoriul României. Un cap de draco a fost găsit în Germania, în apropiere de un castru roman, astfel că este foarte probabil ca și alte piese să fi fost distruse sau capturate în masă. Romanii au preluat și ei simbolul drept stindard în cavaleria auxiliară. După aceea, draco s-a răspândit în multe regiuni europene, fiind prezent și în Evul Mediu.
Un tezaur dacic, furat din sudul Transilvaniei, a fost recuperat
Proiect pentru protejarea Cetăţilor dacice şi a siturilor istorice din Munţii Orăştie, adoptat