Una dintre cele mai vechi dovezi ale războaielor dintre oameni
Reexaminarea rămășițelor din cimitirul Jebel Sahaba, excavate în anii 1960, oferă o nouă perspectivă asupra acestui conflict sângeros preistoric, inclusiv faptul că au existat mai multe întâlniri violente, mai degrabă decât o singură confruntare soldată cu zeci de morți, așa cum se credea anterior.
În anii 1960 a fost excavat cimitirul Jebel Sahaba, unde au fost găsite rămășițe scheletice ale oamenilor care locuiau pe malul estic al râului Nil (în prezent în nordul Sudanului), în urmă cu aproximativ 13.400 de ani. Situl este unul dintre cele mai vechi locuri din lume care prezintă urmele unui război.
Cercetătorii au anunțat recent că o reexaminare a acestor oseminte din cimitirul Jebel oferă o nouă perspectivă asupra acestui conflict sângeros.
Dintre rămășițele scheletice a 61 de bărbați, femei și copii, 41 prezentau semne de la cel puțin o leziune, provocată de o armă tip proiectil, inclusiv sulițe și săgeți. Unele răni se vindecaseră, indicând faptul că persoanele au supraviețuit luptelor.
Șaisprezece dintre acești indivizi au avut atât răni vindecate, cât și nevindecate, indicând faptul că au supraviețuit unei lupte doar pentru a muri în alta. Examinarea microscopică a indentificat leziuni în care resturi de arme din piatră au rămas încorporate în os.
Confruntări cu scopul de a răni sau omorî
Analizele inițiale din anii 1960 au identificat numai 20 de persoane cu răni, însă niciuna cu leziuni vindecate.
Violența extinsă și fără discriminare a afectat în mod egal bărbații și femeile, inclusiv copii de până la 4 ani fiind răniți, a declarat paleoantropologul Isabelle Crevecoeur de la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice din cadrul Universității din Bordeaux, autor principal al studiului publicat în revista Scientific Reports.
Cercetătoarea a afirmat că principalul scop al acestor acțiuni a fost „tăierea și provocarea pierderii de sânge”.
În timp ce sulițele și săgețile puteau fi lansate de la distanță, au existat și dovezi ale unor lupte corp la corp, mărturie fiind numeroase cazuri de „fracturi de apărare” – rupturi la nivelul oaselor mâinilor.
La vremea respectivă, în Valea Nilului trăiau populații de vânători – culegători, iar agricultura nu era încă practicată. Vânau mamifere precum antilopa, prindeau pești și adunau plante și rădăcini. Trăiau în grupuri mici, care nu depășeau cel mai probabil o sută de indivizi.
Lupte ca urmare a schimbărilor climatice
Deși este dificil de știut de ce s-au războit, luptele au avut loc în timpul unei schimbări climatice, când regiunea a trecut de la o perioadă secetoasă la una mai umedă, fiind afectată și de episoade severe de inundații ale Nilului. Este posibil ca aceste condiții să fi declanșat o concurență pentru resurse și teritoriu între clanurile rivale.
„Diferit de o bătălie specifică sau un război scurt, violența pare să fi fost, din păcate, ceva obișnuit și o parte a traiului lor zilnic”, a spus coautorul studiului, Daniel Antoine, șef al Departamentului Egiptului și Sudanului și curator în bioarheologie la British Museum din Londra, potrivit Reuters.
La rândul ei, Isabelle Crevecoeur a precizat că dovezile arheologice au indicat „ciocniri dese, la scară mică, probabil sub formă de raiduri, lupte, atacuri de ambuscadă în rândul grupurilor de vânători-culegători, mai degrabă decât un singur conflict”.
Cercetătoarea crede că este posibil ca aceste coonfruntări să fi avut loc și pe fondul unor diferențe culturale necunoscute între grupuri.
Cel mai vechi complex funerar din Valea Nilului
Situl, scufundat acum sub Lacul Nasser, un mare rezervor creat de oameni, este cel mai vechi complex funerar din Valea Nilului și unul dintre cele mai vechi din Africa. Rămășițele umane descoperite aici în anii 1960 au fost depozitate la British Museum.
Filosofii au meditat mult timp asupra contradicțiilor naturii umane. Specia noastră a trecut peste magnifice realizări intelectuale, tehnologice și artistice și s-a angajat în războaie teribile.
Dovezile arheologice au arătat urme de violență interpersonală în evoluția umană, chiar înainte de apariția Homo sapiens, cu mai bine de 300.000 de ani în urmă.
„Credem că descoperirile noastre au implicații importante în dezbaterea cauzelor și formelor războiului”, a mai spus Crevecoeur.
Cercetătoarea afirmă cu tărie că „actele de violență au loc de sute de mii de ani și nu sunt limitate la specia noastră”, adăugând că „motivele lor sunt probabil atât de complexe și variate pe cât ne putem imagina”.
Vă recomandăm să citiți și:
Coroane pătate de sânge: 10 regi care au călcat pe cadavre
20 cele mai rele epidemii şi pandemii din istorie şi cum s-au încheiat ele