Încă de la descoperirea accidentală a Manuscriselor de la Marea Moartă în urmă cu 70 de ani într-o peșteră din Israel, textele au rămas o sursă de fascinație.
Pergamentele sunt faimoase pentru că acestea conțin cele mai vechi manuscrise ale Bibliei Ebraice. Însă, cine anume a fost autorul acestor documente importante a rămas un mister.
Acum, mulțumită tehnologiei moderne, ne apropiem tot mai mult de înțelegerea poveștii acestor texte enigmatice.
În cadrul unui nou studiu, cercetătorii de la Institutul Qumran al Universității Groningen din Țările de Jos au întocmit o investigație detaliată a paleografiei, studiul caligrafiei vechi, din unul dintre pergamente.
Printr-o serie de procese minuțioase, oamenii de știință propun că doi scribi cu un stil de scriere foarte asemănător au scris două jumătăți ale aceluiași manuscris.
Pergamentul din cazul de față, 1QIsaa, este un manuscris mare și unul dintre cele șapte descoperite în apropiere de Marea Moartă la Qumran, Israel, în 1946. Pergamentul vechi de 2.000 de ani a păstrat cele 66 de capitole ale Cărții lui Isaia din Biblia Ebraică. Totodată, acesta precedă alte manuscrise ebraice ale lui Isaia cu peste 1.000 de ani.
Oamenii de știință au instruit un algoritm de inteligență artificială pentru a separa cerneala de pe manuscris. Apoi, algoritmul a studiat fiecare literă, căutând mici modificări care ar putea indica un scriitor diferit. Acest tip de tehnologie a început să fie tot mai folosită în studiile biblice în ultimii ani, potrivit Science Alert.
Pe de-o parte, noul studiu contrazice argumentul că textul original a fost redactat de un singur scrib. La sfârșitul celei de-a 27-a coloană a textului din cele 54, cercetătorii au descoperit o pauză în manuscris, atât un decalaj de trei alineate cât și o modificare a materialului. O nouă foaie a fost cusută de prima. Totodată, în acest moment, oamenii de știință sugerează că și scribul a fost schimbat.
Rezultatele studiului se alătură ipotezei generale și unor cercetări anterioare care au sugerat că ar fi putut exista o echipă de scribi care a redactat Manuscrisele de la Marea Moartă, în timp ce unii erau ucenici pentru membrii mai seniori.
Cu toate acestea, un scrib diferit nu este singura explicație posibilă. Autorii studiului mai susțin că o schimbare de stilou, ascuțirea peniței, o schimbare a condițiilor de redactare sau a sănătății scribului ar fi putut contribui la diferențele descoperite. Totuși, diferențele par destul de clar, iar o schimbare a scribului este cea mai probabilă concluzie.
Misterele Manuscriselor de la Marea Moartă, dezvăluite cu ajutorul testelor ADN
Întreaga colecţie de manuscrise de la Marea Moartă a unui muzeu din SUA s-a dovedit a fi falsă