Experimentul Pitești a fost încercarea de reeducare prin tortură psihică care a fost desfășurată sub aprobarea autorităților comuniste între anii 1949 și 1952.
Experimentul Pitești a fost oprit în luna septembrie 1951 la scurt timp după înlăturarea din fruntea Partidului Comunist Român a comuniștilor extremiști (facțiunea moscovită, Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luka) de către noua linie de la Moscova sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
Astfel, Experimentul Pitești a constat în aplicarea zilnică a unor bătăi severe, pedepse psihologice și tehnici cumplite de tortură cu scopul de a reeduca deținuții politici.
Aceștia erau în mare parte studenți care făceau parte din grupări interzise de regimul comunist, precum Partidul Național Țărănesc sau Partidul Național Liberal.
Experimentul s-a desfășurat la fostul penitenciar din Pitești, acum Memorialul Închisoarea Pitești. Închisoarea a fost construită înaintea începerii experimentului de reeducare. Clădirea penitenciarului a fost începută în anii 1930, pe timpul regelui Carol al II-lea. Lucrările de construire au fost finalizate pe vremea dictaturii lui Ion Antonescu. Pentru o perioadă scurtă de timp după proclamarea Republicii Populare Române, clădirea a funcționat ca centru de arest pentru cei acuzați de infracțiuni minore.
În afara faptului că erau supuși la bătăi crunte, deținuții erau forțați să se tortureze între ei. Mai mult, deținuții erau siliți să participe la sesiuni de instruire politică despre subiecte precum istoria Partidului Comunist Sovietic de Iosif Stalin. Aceste sesiuni erau deseori însoțite de abuzuri fizice aleatorii și îndemnuri la demascare pentru diferite abateri, care de cele mai multe ori erau inventate. Scopul acestor tactici era ca deținuții să cedeze psihic și să devină supuși în totalitate regimului. Totodată, cei credincioși erau îmbrăcați ca Iisus Hristos, iar restul deținuților trebuiau să îi insulte. Aceștia mai erau forțați și să-și bată joc de simboluri religioase sau texte sfinte. Printre altele, deținuții care erau bănuiți că ascundeau informații despre acțiuni anticomuniste erau băgați cu capul în tinete cu urină.
La penitenciarul de la Pitești au murit între 100 și 200 de deținuți din cauza abuzurilor suferite. Alte sute au rămas cel mai probabil cu traume psihice și fizice pentru tot restul vieții. Deocamdată, numărul total al victimelor nu este cunoscut. Însă, cauza morții era mai mult ca sigur falsificată pe certificatul de deces.
Experimentul Pitești este considerat un unicat în rândul mijloacelor de distrugere în masă a personalității umane, potrivit experimentulpitești.org.
Experimentul de la Pitești a fost descris drept „una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră” de către istoricul François Furet. De asemenea, Alexandr Soljenitîn, laureat al Premiului Nobel, a spus că fenomenul de la Pitești a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”.
Experimentul sinistru cu prizonieri din timpul gripei spaniole