Hieroglife antice pictate pe o patformă în trepte în apropierea mormântului unui important ambasador mayaș spun povestea vieții sale tumultuoase, din urmă cu aproape 1.300 de ani, potrivit unuui nou studiu.
Conform hieroglifelor, ambasadorul Ajpach’ Waal a ajutat la intermedierea unei alianțe între două dinastii puternice – regele Maya din Copán, în Hondurasul actual, și regele Maya din Calakmul, în sudul Mexicului de azi. Atunci când alianța a căzut, averile lui Ajpach’ Waal au dispărut, iar el a murit într-o relativă obscuritate.
Deslușirea hieroglifelor relevă faptul că jocurile politice ar putea ridica sau prăbuși poziția „unei elite nonregale a societății maya din perioada clasică târzie (600–850 d.Hr.)”, au scris cercetătorii din SUA în studiul lor, adăugând că „se cunoaște puțin despre experiențele lor de viață și practicile mortuare”.
Arheologii au găsit platforma și mormântul unic în timp ce excavau o piață mayașă din El Palmar, Mexic, lângă granițele Belizei și Guatemalei.
Odată ce echipa a tradus hieroglifele găsite pe scară, au aflat că omul îngropat acolo a parcurs 560 de kilometri în anul 726 d.Hr. pentru a se întâlni cu regele Copánului, în speranța de a încheia o alianță între el și regele Calakmul, lângă El Palmar.
Hieroglifele se refereau la Ajpach’ Waal ca la un „lakam”, un ambasador care purta un stindard în timp ce se plimba între orașe în misiuni diplomatice.
Moștenise poziția de la tatăl său, iar mama lui provenea dintr-o familie de vârf, dar nu regală.
Hieroglifele au mai remarcat și că Ajpach’ Waal a construit platforma unde, în cele din urmă, a fost îngropat nu mult după misiunea sa din anul 726. Astfel de platforme puteau fi construite doar de indivizi puternici și erau adesea folosite ca trepte de unde publicul urmărea ritualurile.
Kenichiro Tsukamoto, șeful misiunii de cercetare arheologică și profesor asistent de antropologie la Universitatea din California, Riverside, a descoperit mormântul ambasadorului antic într-o cameră mică sub podeaua unui templu adiacent platformei.
În ciuda statutului pe care îl avea, Ajpach’ Waal nu a fost îngropat cu fast, în mormânt fiind găsite numai două oale de lut decorate. O analiză a dinților și a rămășițelor scheletice a sugerat, de asemenea, că a fost bolnav sau subnutrit în copilărie, iar ca adult a suferit probleme de sănătate, inclusiv artrită și probleme dentare.
„Viața lui nu este așa cum ne așteptam citind hieroglifele”, a spus Tsukamoto, potrivit Live Science. „Mulți oameni spun că membrii elitelor s-au bucurat de viața lor, dar povestea este de obicei mai complexă”, a adăugat el.
Scheletul îngropat în cameră, care este probabil al lui Ajpach’ Waal sau al stimatul său tată, a arătat că a murit la o vârstă cuprinsă între 35 și 50 de ani, potrivit analizei osoase.
Oricine ar fi fost, bărbatul avea un zâmbet aparte. Dinții săi superiori din față fuseseră schimbați cu implanturi decorative din pirită și jad, minerale valoroase și reglementate la vremea respectivă, potrivit descoperirii făcute de cercetători. Anumite elite mayașe primeau adesea aceste implanturi dentare atunci când ajungeau la pubertate, au precizat arheologii.
Partea din spate a craniului bărbatului era ușor turtită, o caracteristică care se dezvoltă atunci când capetele bebelușilor sunt așezate pe o suprafață plană pentru perioade lungi de timp și era considerată atractivă în rândul mayașilor de la acea vreme.
Partea din față a craniului bărbatului nu s-a păstrat, astfel că cercetătorii nu știu dacă și ea era aplatizată. Această practică de aplatizare frontală a fost însă limitată la mayașii din familiile regale, au afirmat autorii studiului.
Rămășițele bărbatului indicau semne de probleme dentare, inclusiv dinți lipsă din cauza posibilei paradontoze. În plus, brațele sale prezentau dovezi de periostită vindecată (țesut conjunctiv inflamat în apropierea osului), posibil cauzată de infecții bacteriene, traume, scorbut sau rahitism, au spus cercetătorii.
Mai mult, ambele părți ale craniului aveau regiuni poroase, spongioase, care indică o afecțiune numită hiperostoză porotică care este provocată de lipsuri nutriționale sau de boală în copilărie. Această afecțiune a fost detectată în rămășițele multor indivizi mayași, dar interesant este că statulul pe care l-a avut acest om nu l-a protejat de apariția bolii, au spus cercetătorii.
Bărbatul avea și o fractură vindecată la tibia dreaptă, posibil din cauza jucării unui joc celebru cu mingea, al mayașilor, au mai spus cercetătorii.
Potrivit lor, artrita de la mâini, umăr, genunchi, gleznă și picioare ar fi putut fi cauzată de stindardul pe care trebuia să-l ducă în misiunile sale diplomatice.
Aceste probleme de sănătate nu erau însă singurele griji ale bărbatului.
„Conducătorul unei dinastii subordonate l-a decapitat pe regele din Copán la 10 ani după alianța cu regele din Calakmul, care a fost de asemenea învins de o dinastie rivală în același timp”, a precizat Kenichiro Tsukamoto, autorul principal al studiului.
„Vedem instabilitatea politică și economică care a urmat acestor evenimente atât în înmormântarea rară, cât și într-unul dintre dinții impalntați”, a adăugat el.
O analiză a caninului drept al bărbatului a dezvăluit că unul dintre implanturi căzuse, ceea ce ar fi lăsat o gaură jenantă care ar fi fost vizibilă când vorbea. Poate că utilitatea acestui om ca ambasador nu a mai fost acceptată, parțial, din cauza problemelor dentare, au opinat cercetătorii.
Mayașii au continuat să locuiască în El Palmar după moartea ambasadorului, dar nu pentru mult timp. În cele din urmă, orașul a fost abandonat și jungla l-a recuperat, au concluzionat cercetătorii în studiul publicat în revista Latin American Antiquity.
Top 10 capodopere arhitecturale ale mayașilor
Mayașii au construit un sistem sofisticat de filtrare a apei cu ani buni înainte de restul lumii
Descoperirea unei nave, prima dovadă materială a traficului cu sclavi mayași
Apa ar putea fi motivul pentru care mayașii și-au părăsit unul dintre cele mai mari orașe