Wunderwaffen, super-armele naziștilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
Wunderwaffe înseamnă „armă minune” sau „soluție universală” în limba germană și a fost un termen introdus de ministerul de propagandă al naziștilor pentru „superarmele” dezvoltate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Până în 1942, resursele nemților începeau să cedeze presiunii de a lupta pe două fronturi. Ministerul de propagandă făcea frecvente anunțuri despre dezvoltarea noilor arme revoluționare care ar putea schimba cursul războiului, în speranța că moralul și susținerea nemților pentru conducătorul lor va crește.
Foarte puține „super-arme” au ajuns, de fapt, să fie folosite în teatrul de război, majoritatea rămânând doar la nivelul de concept sau prototip. Istoricul Michael J. Neufeld a precizat că „rezultatul net al acestor arme, implementate sau nu, a fost că Reich-ul a irosit foarte mulți bani și expertiză tehnică (și a ucis foarte multă forță de muncă) în încercarea de a dezvolta și produce dispozitive exotice care, de fapt, ofereau sau nu aveau deloc un avantaj strategic și tactic”.
Triebflügeljäger
Triebflügeljäger a fost un interceptor sau avion de vânătoare care nu avea aripi, iar în schimb folosea un ansamblu de elice pentru decolare și propulsie, în mod asemănător cu un elicopter. Triebflügeljäger a fost conceput în 1944 de producătorul de aeronave Focke-Wulf Flugzeugbau AG, una dintre companiile predecesoare Airbus.
Messerschmitt Me 163 Komet
Messerschmitt Me 163 Komet a fost un avion de luptă care putea atinge viteze de 1.000 km/h. Peste 300 de Komete au fost construite pentru a fi folosite în teatrul de război din Europa, însă consumul rapid de combustibil și zona limitată de operațiune au însemnat că avionul a fost capabil doar de misiuni localizate.
Schwerer Gustav (Marele Gustav)
Schwerer Gustav a fost o armă de cale ferată a naziștilor, dezvoltată de organizația Krupp. Arma avea o lungime de 32,5 metri și putea trage cu proiectile la ținte situate la 47 de kilometri depărtare.
Bombardierul Horten H.XVIII
Horten H.XVIII a fost un concept de bombardier strategic, conceput de frații Walter și Reimar Forten. Aeronava a fost propusă ca parte din inițiativa „Amerikabomber” a Ministerului german de Aviație, care încerca să obțină un bombardier strategic capabil să lovească Statele Unite ale Americii din Germania.
Panzerkampfwagen VIII Maus
Panzer VIII Maus („Șoarece”) a fost un tanc super-greu, conceput de inginerul Ferdinand Porsche (fondatorul companiei auto Porsche). Două prototipuri au fost dezvoltate între 1943 și 1944, acestea fiind mai târziu folosite pentru a apăra înaltul comandandament al armatei germane în etapele finale ale războiului, potrivit Heritage Daily.
Arado Ar 234 Blitz
Arado Ar 234 Blitz a fost primul bombardier cu reacție introdus în teatrul de război în 1944 de către producătorul german de aeronave Arado Flugzeugwerke. Arado Ar 234 putea atinge viteze de până la 780 km/h și ajungea până la 11.000 de metri altitudine.
FX 1400
FX 1400, cunoscută mai degrabă ca Fritz X, a fost prima muniție ghidată de precizie concepută pentru a fi folosită împotriva țintelor înarmate precum nave de război sau crucișătoare. FX 1400 a fost folosită pentru prima oară în 1943, lovind cu succes nave comerciale și britanice.
Goliat
Goliat a fost un vehicul pentru demolare controlat de la distanță, fiind folosit pentru distrugerea tancurilor, clădirilor sau a podurilor cu o încărcătură de 60 de kilograme de explozibil. Vehiculul a fost conceput de producătorii Borgward și Zündapp, iar 7.564 astfel de vehicule au fost folosite între 1942 și 1944.
Vergeltungswaffe-1 („Armă de răzbunare-1”) sau V-1
V-1 a fost prima rachetă ghidată folosită în război, fiind concepută de către inginerii Fritz Gosslau și Robert Lusser sub numele de cod Kirschkern („sâmbure de cireașă”). V-1 a început să fie folosită în 1944, sub numele de cod Operațiunea Eisbär. Peste 9.500 de rachete V-1 au fost lansate împotriva țintelor din Marea Britanie, mai ales Londra, dar și Belgia.
Vergeltungswaffe-2 („Armă de răzbunare-2”) sau V-2
V-2 a fost prima rachetă balistică cu rază lungă de acțiune dezvoltată în timpului celui de-Al Doilea Război Mondial în Germania. Racheta a fost concepută de omul de știință nazist Wernher von Braun (arhitectul rachetei Saturn V care a propulsat nava spațială Apollo spre Lună) și inginerul Walter Riedel. Mii de muncitori și sclavi au murit în timpul dezvoltării programului, peste 6.000 de rachete V-2 fiind construite, iar 3.225 fiind lansate împotriva Marii Britanii.
Horten Ho 229
Horten Ho 229 a fost un prototip avansat dezvoltat de Reimar și Walter Horten pentru a servi drept avion de vânătoare sau bombardier. Horten Ho 229 a fost ales pentru producție în masă în ultimele luni ale războiului.
Vă mai recomandăm să citiți și:
„Armata fantomă” sau cum i-au păcălit americanii pe naziști în cel de-Al Doilea Război Mondial