Suspiciunile privind adevărata origine a celui mai vechi crater de impact de pe Terra au fost confirmate
Noi cercetări confirmă că structura Maniitsoq din Groenlanda, care a fost propusă drept cel mai vechi crater de impact de pe Pământ, nu este deloc un crater de impact.
Prin intermediul unor cercetări îndelungate, oamenii de știință au reușit să arate că elementele considerate mai demult semnături ale unui crater nu erau, de fapt, ceea ce au crezut inițial. Astfel, structura Maniitsoq este produsul acelorași procese geologice care au creat regiunea din jurul său.
Estimate a fi vechi de aproximativ 3 miliarde de ani, rocile din interiorul structurii Maniitsoq datează din Arhaic (în urmă cu 4 – 2,5 miliarde de ani), o perioadă din istoria Terrei despre care geologii au prea puține dovezi solide atunci când vine vorba de craterele de impact.
Regiunea Maniitsoq nu a fost niciodată acceptată ca fiind un crater
„Rezultatele noastre exclud în mod concludent propunerea că masa stâncoasă din Arhaic din structura Maniitsoq a fost formată de impactul unui meteorit în Arhaic, astfel că Yarrabubba din vestul Australiei rămâne cea mai veche structură de impact confirmată pe Pământ”, au scris cercetătorii în studiul publicat în jurnalul Earth and Planetary Science Letters.
Ideea că Groenlanda ar putea ascunde cel mai vechi crater de impact de pe Pământ a fost propusă inițial în 2012, însă structura Maniitsoq nu a fost niciodată acceptată ca fiind un crater. Chiar de la bun început, regiunea nu a îndeplinit îndeajuns de multe condiții pentru a fi considerată o descoperire concludentă.
O anomalie magnetică, o secțiune centrală de roci pulverizate posibil formată de șocul de impact, structuri cristaline neobișnuite în rocă, precum și alte schimbări cauzate probabil de apa caldă de mare care a pătruns printre crăpăturile cauzate de meteorit au fost propuse ca fiind semne ale unei lovituri masive.
Ce au dezvăluit cercetările recente privind structura Maniitsoq din Groenlanda?
Însă, o analiză mai în detaliu a dezvăluit că anomalia magnetică dispare la scară largă, iar alături de rocile pulverizate, ar putea fi explicată prin procese geologice normale. Mai mult, rocile care ar fi fost topite în timpul impactului meteoritului s-au dovedit a fi cu aproape 40 de milioane de ani mai recente decât s-a crezut inițial.
Analizele ulterioare au dezvăluit că nu există nimic neobișnuit în structura cristalină a rocilor de la Maniitsoq, iar oamenii de știință nu au găsit dovezi ale unui șoc masiv de impact care ar fi putut zgudui geologia regiunii. Cât despre apa caldă de mare, cercetările privind izotopii de oxigen de pe zircon nu au arătat semne că așa ceva s-a întâmplat vreodată.
Cel mai vechi crater de impact descoperit până acum pe Pământ
Așadar, Yarrabubba din Australia de Vest, cu o vechime de 2,229 miliarde de ani și o lățime de 70 kilometri, rămâne cel mai vechi crater de impact descoperit până acum pe Pământ, potrivit Science Alert.
Deși cercetătorii noului studiu au recunoscut că este mai ușor să dovedești că ceva nu s-a întâmplat decât să demonstrezi că s-a întâmplat, acum pare aproape evident faptul că structura Maniitsoq, cu o vechime de 3 miliarde de ani și o lățime de 100 km, nu a fost creată de un meteorit.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Cel mai mare crater al Lunii dezvăluie secrete despre formarea satelitului nostru natural
De ce apar și mai multe cratere în zona din Siberia denumită „sfârșitul lumii”
Un istoric al Sistemul Solar: Peste 100.000 de noi cratere au fost descoperite pe suprafața Lunii