Povestea actriței germane Hilde Krüger i-a fascinat pe istorici, dar și pe amatorii de romane polițiste sau pe cineaști, fiind extrem de spectaculoasă, deosebit de complexă și în continuare învăluită în mister. Nu se cunosc cu exactitate nici măcar locul și anul nașterii sale, anumite surse indicând faptul că artista s-a născut pe 9 noiembrie 1912, în Köln, în timp ce altele susțin că s-a născut de fapt pe 11 septembrie 1914, la Berlin.
Cert este că Hilde a dezvoltat din copilărie o pasiune pentru arta teatrală, iar în 1934 debuta în primul său film ”Spiel Mit Dem Feuer” (Jocul cu focul), titlul fiind foarte sugestiv pentru ceea ce avea să urmeze în viața tinerei blondine.
Promițătoarea actriță avea o ambiție ieșită din comun, fiind dispusă să facă orice compromis pentru a-și asigura o carieră strălucită. Astfel, după doar un an de la debut, Hilde ajungea să-l cunoască la premiera filmului ”Nur nicht weich werden, Susanne!” (o dramă cu un caracter profund antisemit) pe Joseph Goebbels, ministrul propagandei germane și noul ”coordonator” al vieții culturale din Reich.
Goebbels devenise un adevărat ”Don Juan” al lumii cinematografice germane, aspect ce mai târziu avea să-i afecteze căsnicia, dar și relația cu Führerul. Acesta s-a simțit profund atras de carismatica Hilde, iar aceasta se presupune că a și acceptat avansurile demnitarului, devenind astfel o persoană protejată și chiar promovată de către ministrul cultelor.
Goebbels promova de altfel o imagine a femeii germane ideale, ce coincidea izbitor cu aspectul frumoasei actrițe, iar viitorul acesteia părea asigurat, rămânând însă dependent de soarta regimului cu care intrase într-o legătură deosebit de intimă, regim care se va folosi în scurt timp de farmecul tinerei pentru a-și atinge anumite obiective, ce însă nu vizau domeniul cultural.
Cu puțin timp înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Hilde a plecat în Statele Unite, încercându-și norocul la Hollywood și vizând consacrarea sa artistică la nivel internațional. Actrița nu se va putea impune din pricina nestăpânirii adecvate a limbii engleze, însă va beneficia în scurt timp de susținerea financiară a unor bărbați deosebit de înstăriți, permițându-și astfel traiul pe tărâm american.
În anul 1940, Abwehrul (Securitatea germană) o contactează pe Hilde și îi propune o colaborare, ce putea deveni deosebit de valoroasă pentru țara sa natală, care, deși părea de neoprit din punct de vedere militar, se temea de posibilitatea prelungirii excesive a ostilităților și de agravarea situației germane în eventualitatea implicării Statelor Unite în război, de partea Aliaților.
Încă din ianuarie 1940, Hilde Krüger locuia în hotelul Beverly Wilshire, camera fiindu-i plătită de admiratorul ei, magnatul J. Paul Getty, unul din cel mai bogați oameni din lume și un admirator al regimului nazist.
Ulterior, Hilde avea să trăiască o romanță cu cel mai bogat american de origine germană din SUA, Gert von Gontard, moștenitorul colosului Budweiser, însă cariera sa artistică stagnase, deși devenise o figură familiară la nivelul înaltei societăți din Los Angeles, tânăra actriță nu primea roluri din pricina accentului său și a contextului internațional.
Serviciul secret german, observând cu câtă lejeritate poate atrage Hilde în mrejele sale bărbați cu mare greutate în societate, hotărăște să o folosească drept agent de influență în Mexic, țară pe care Germania dorea să o atragă subtil în favoarea ei, așa cum în zadar încercase și în timpul primei conflagrații mondiale.
Totodată, germanii sperau să culeagă informații despre politicile americane, via Mexic, de vreme ce le era mult mai greu să se apropie în mod direct de sferele înalte ale politicii americane. De aceea, multe țări din America Latină fuseseră vizate de spioni germani, ce ulterior se puteau infiltra și în SUA, trecând fragila graniță mexicană.
Hilde Krüger ajunge în februarie 1941 în Mexic, cu o identitate americană și o scrisoare de recomandare din partea lui Getty, nimic dând la acea vreme impresia că domnișoara în cauză ar putea fi un spion, însărcinat să se infiltreze în cele mai înalte cercuri politice.
Hilde nu avea să dezamăgească serviciile secrete germane și urma să facă adevărate ”ravagii” în rândurile demnitarilor mexicani, fermecându-i după bunul plac.
Frumoasa actriță ia cu asalt viața de noapte din Mexico City și ajunge astfel rapid în legătură cu Ramon Beteta, secretarul de stat din Ministerul de Finanțe, pentru ca ulterior să-i treacă pe lista cuceririlor sale pe: Miguel Aleman, ministrul de interne al Mexicului și ulterior chiar președintele țării (cu care stabilește cele mai strânse legături); generalul Juan Almazan, o personalitate importantă din armată și Ezekiel Padilla, ministrul de externe.
În scurt timp, Krüger ajunge în vizorul serviciilor secrete americane, ce constatau cum nemțoaica stabilise legături la cel mai înalt nivel și părea să joace pe degete personaje cheie ale statului mexican. De pildă, în rapoartele americanilor se constata cum Miguel Aleman ajungea la Hilde Krüger acasă în jurul orelor 23 şi pleca în jurul orei 4 dimineața.
De altfel, relația dintre seducătoarea actriță și demnitarul mexican nu a rămas fără un rezultat benefic pentru statul german, Miguel Aleman oferind vize multor germani în această perioadă, aproximându-se că hitleriștii au putut infiltra în jur de 300 de spioni datorită influenței pe care Hilde o exercitase asupra ministrului amorezat.
Hilde va încerca să se integreze pe deplin în societatea mexicană și să-și continue inclusiv activitatea artistică, pentru a nu da de bănuit autorităților mexicane, petrecându-și timpul doar cu petreceri și romanțe. Astfel, ea se va legitima la oficiul mexican pentru emigrări cu următoarele date: ”etnie – germană, vârstă – 28 de ani, înălțime – 1,65 metri, stare civilă – necăsătorită, ocupație – actriță, persoană de contact – Miguél Alemán (ministrul de interne)”. Spionul german dorea să pară pe cât se poate de curat, jucând aparent cu cărțile pe față și încercând chiar să-și continue cariera în industria filmului – în fond, ce spion și-ar dori să devină o vedetă în țara în care își desfășoară activitatea subversivă?
Hilde va deveni ”Hilda” și va debuta în primul său film mexican ”Casa de mujeres”, în 1942, nemțoaica câștigând rapid simpatia publicului hispanic.
Serviciile americane deveniseră extrem de suspicioase și oferă în cele din urmă autorităților mexicane informații care indicau faptul că frumoasa actriță, cel mai probabil, a ajuns în Mexic cu un scenariu pregătit la Berlin. Astfel, în martie 1942, Hilde Krüger este arestată, alături de alți spioni germani din Mexic deconspirați cu ajutor american. Cu toate acestea, Hilde Krüger stabilise relații prea importante la nivel politic și iese în scurt timp din închisoare. Ea se va căsători ulterior cu Nacho de la Torre, un nepot al fostului președinte mexican Porfirio Diaz, pentru a evita extrădarea.
Hilde Krüger nu s-a lăsat copleșită de cele petrecute și va mai juca în alte 3 filme mexicane, pentru ca ulterior să se despartă de soțul său și să părăsească țara alături de magnatul cubanez Julio Lobo, cunoscut drept ”Regele zahărului din Havana”.
Hilde va ajunge cu Lobo în Spania și se va căsători cu acesta, dar mariajul nu va dura mult, cei doi rămânând căsătoriți pentru doar un an. Din acest moment, viața fostului agent al celui de-al Treilea Reich se pierde în ceață, iar legenda din jurul frumoasei Hilde devine astfel cu atât mai interesantă.
În 1958 va apărea pentru o ultimă oară pe micile ecrane, jucând un rol marginal în filmul elvețian ”Eine Rheinfahrt, die ist lustig”. Urmele fostei starlete din Germania hitleristă aveau să se piardă din acest moment, necunoscându-se multe aspecte despre restul vieții sale, exceptând faptul că s-a întors în Statele Unite, stabilindu-se cel mai probabil la New York.
Inclusiv moartea artistei rămâne în bună măsură un mister. Se presupune că Hilde Krüger a murit pe 8 mai 1991 la Lichtenfels, în timpul unei excursii întreprinse prin țara sa natală, dar informațiile concludente lipsesc cu desăvârșire, sporind implicit mitul fostului agent nazist.