Doctorul care a salvat vieți după ce și-a pompat hidrogen în anus
Istoria medicinei este plină de eroi necunoscuți care au depus un efort considerabil pentru știință și umanitate, cu diferite grade de succes.
Un exemplu este Stubbins Ffirth, medic american din secolul al XIX-lea. El credea că febra galbenă nu era o boală infecțioasă și și-a propus să o demonstreze pe propria piele. Inițial, a colectat diferite lichide de la persoane infectate. Apoi și-a făcut o rană în braț și a picurat părți din respectivele lichide, înainte de a și le vărsa în ochi și apoi a le bea.
Văzând că nu a fost infectat, a dus experimentul mai departe cu mostre de sânge, salivă și urină de la pacienți.
Stubbins Ffirth a dovedit că febra galbenă este o boală infecțioasă, însă nu s-a îmbolnăvit, deoarece fluidele fuseseră recoltate de la pacienți în ultimele etape ale bolii, când aceștia nu mai puteau transmite boala.
Detectarea rănilor de glonț la nivelul abdomenului
Un alt caz este al doctorulului Nicholas Senn, un chirurg care și-a pompat o cantitate mare de hidrogen gazos în propriul anus în numele medicinei.
Senn era un chirurg american care a slujit în războiul spaniolo-american din 1898. La vremea respectivă, când razele X nu erau răspândite, rănile de glonț la nivelul abdomenului care perforau intestinele sau stomacul erau extrem de dificil de diagnosticat și localizat. Din această cauză nu se puteau trata repede, astfel că mureau toți soldații cu răni de glonț la nivelul intestinului subțire.
Senn văzuse mult prea multe decese de acest tip și i-a venit o idee, să înceapă să umfle răniții muribunzi ca pe un balon.
Experimentele anterioare au arătat că pomparea apei în tractul gastro-intestinal a fost o idee proastă, inclusiv unul în urma căruia intestinul subțire al unui copil s-a rupt.
Și-a pompat șase litri de hidrogen prin anus
Medicul Nicholas Senn a optat astfel pentru utilizarea hidrogenului, considerând că nu irită țesuturile și ar putea fi detectat destul de ușor, amintește IFL Science.
A efectuat mai întâi experimente pe câini care s-au dovedit a fi eficiente. A trecut apoi la experimente pe pacienți umani pentru a dovedi eficacitatea și siguranța metodei. Primul a fost chiar el. S-a umflat cu șase litri de hidrogen introduși prin anus care, deși i-au dilatat foarte mult intestinele și stomacul, i-au provocat dureri abdominale acute și o senzație de leșin, l-au ajutat să demonstreze că va putea localiza perforațiile intestinale.
Metoda lui a salvat multe vieți înainte ca tehnologia cu raze X să devină o practică răspândită.