Societatea Thule, gruparea ocultă care l-a inspirat pe Hitler și a oferit fundamentul ideologiei naziste
Istoria naționalismului german este una greu de sintetizat, aceasta cunoscând o ”înflorire” pe parcursul secolului XIX și căpătând noi dimensiuni în urma unificării Germaniei sub forma celui de-al Doilea Reich.
Poporul german din cadrul noului Reich se asemăna mai degrabă unui mozaic, neavând un numitor comun bine definit, ci particularități lingvistice, confesionale și istorice care evidențiau diversitatea acestuia.
Mulți gânditori germani abordaseră în trecut diferite ”strategii” prin care încercaseră să confere germanilor o conștiință națională solidă, fără de care presupuneau că spațiul german – fragmentat în diverse regate, ducate sau orașe libere – nu va putea lua în calcul crearea unui stat unitar.
Romantismul german a condus la accentuarea unor elemente definitorii privind identitatea ”germanului”, ale virtuților sale și ale patriei lui, învăluite atât în Cântecul Nibelungilor sau în legenda cavalerilor teutoni, cât și în geniul unor coloși precum Goethe sau Beethoven.
Din păcate, această nouă ”mândrie națională”, ce s-a cristalizat treptat în urma constituirii celui de-al Doilea Reich (1871), a fost pervertită de anumite grupări oculte sau facțiuni politice cu viziuni radicale.
La sfârșitul secolului XIX, spațiul german era înțesat de așa-zise ”societăți secrete”, ce cultivau diferite teorii mistice privind particularitățile popoarelor germanice, misterele folclorului german și nu în ultimul rând, privind chiar o presupusă superioritate rasială a germanilor.
Această obsesie privind puritatea rasială, se putea întâlni și în cadrul Imperiului Austro-Ungar, unul multietnic și mult mai fragil din punct de vedere socio-politic, decât Reich-ul condus de la Berlin. De altfel, majoritatea societăților oculte de acest tip erau animate de o serie de motivații politice clar definite. Un deziderat major îl reprezenta unirea tuturor germanilor din Europa, în cadrul unui singur stat sau extinderea granițelor germane înspre noi teritorii (în special spre Est).
Primul Război Mondial și ascensiunea societăților secrete în contextul haosului general
La începutul secolului XX, pe măsură ce tensiunile din Europa creșteau, fenomenul societăților secrete cu viziuni radicale ajunsese la un apogeu (nu doar în spațiul german), așteptând parcă momentul potrivit pentru a profita de contextul favorabil.
Primul Război Mondial a reprezentat episodul istoric care a permis diferitelor ideologii radicale să câștige enorm în popularitate, iar Republica de la Weimar avea să devină un adevărat ”câmp de bătălie” între ultra-naționaliști și marxiști. În acest context, în dreapta spectrului politic germane, nostalgia fostului glorios stat prusac se putea ușor îmbina cu un soi de misticism pangermanic, simbioza celor două elemente aducând la aceeași masă, importante cadre militare și diverși ideologi radicali – astfel putând lua naștere inclusiv grupări paramilitare foarte bine organizate și extrem de agresive.
Nemulțumirea și radicalizarea maselor traumatizate de Marele Război și de urmările imediate ale acestuia, reprezentau avantaje clare pentru Societatea Thule, care s-a constituit în numele unui ideal naționalist și avea să exercite o formă de rezistență împotriva tuturor valorilor și curentelor majore existente în perioada Republicii de la Weimar, precum: democrația, parlamentarismul, liberalismul, socialismul, creștinismul, multiculturalismul, dreptul de vot al femeilor, libertatea de exprimare, etc.
Societatea Thule a fost o organizație ocultă care s-a dezvoltat în München, imediat după Primul Război Mondial, intitulându-se inițial ”Studiengruppe für germanisches Altertum”(Grupul de studiu al antichității germanice). Caracterul organizației era unul profund naționalist, membrii acesteia dezvoltând teorii mistice privind originea poporului german și căutând argumente pseudo-istorice care să indice superioritatea culturală a germanilor, ce justifica în accepțiunea lor inclusiv respingerea prevederilor de la Versailles sau chiar abordarea unei atitudini revizioniste.
Societatea Thule dezavua profund republica germană, considerând că națiunea este o victimă a sistemului internațional, dar și a evreilor ”infiltrați” în societate – iudaismul fiind considerat un element distructiv din punct de vedere cultural, dar și ”genetic” pentru poporul german. De aceea întâlnim sloganuri vehiculate de membrii Thule, precum: ”Nu uita că ești german, păstrează-ți sângele curat!”, cu mult înainte ca acestea să fie distribuite la scară largă, în perioada dictaturii naziste.
Societatea Thule – o grupare ocultă cu ambiții politice
Denumirea societății secrete provine din mitologia greacă, ”Thule” fiind considerat un loc legendar din Nord-ul îndepărtat și capitala țării Hiperboreea, pe care grecii o considerau desăvârșită.
Membrii Societății Thule proveneau în general din familii înstărite sau erau indivizi deja ”consacrați”, cu vechime pe această scenă a francmasoneriei.
Pe fundamentul ideologic dezvoltat de ocultiști precum Guido von List sau Jörg Lanz von Liebenfels, a luat naștere societatea secretă Germanenorden, care putem spune că a impus un standard în branșă, un set de reguli ce definea destul de clar organizarea internă, periodicitatea întâlnirilor, subiectele de studiu, criteriile privind selecția noilor membri (erau necesare inclusiv documente care atestau ”puritatea rasială” a persoanei), obiectivele concrete, etc.
Societatea Thule, născută în august 1918, era practic o ”filială” a Germanenorden, ce încerca să iasă din evidența autorităților și să profite pe cât posibil de contextul haotic în care se regăsea regiunea Bavariei, una deosebit de importantă pentru cei care considerau că toți etnicii germani ar trebui uniți în cadrul unui singur stat (nu întâmplător austriacul Adolf Hitler s-a emancipat ca politician în Bavaria și avea în cele din urmă să înfăptuiască Anschulss-ul, înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial).
Societatea Thule sponsoriza micuțul partid naționalist Deutsche Arbeiterpartei (DAP, Partidul Muncitoresc German), apărut ca o reacție la ascensiunea fulminantă a comunismului în țară. Filozofia naționalistă și antisemită a Societății Thule a constituit fără îndoială un izvor de inspirație pentru tânărul Hitler, care deși nu a făcut parte niciodată din această organizație, în mod cert a intrat în contact cu anumiți membri, nefiind exclusă posibilitatea ca viitorul dictator să fi participat la câteva adunări ale acesteia, în calitate de invitat.
Există legături cât se poate de concrete între Thule și Adolf Hitler, în ciuda faptului că Partidul Nazist a încercat să nege legăturile cu organizația, trecând chiar în ilegalitate grupările de acest tip.
Elemente de continuitate între Thule și regimul nazist
În 1920, DAP a fost transformat în NSDAP (Partidul Muncitoresc Național-Socialist German) și preluat un an mai târziu de Adolf Hitler, putându-se astfel observa continuitatea politică pe care gruparea finanțată de către Societatea Thule a avut-o până la prăbușirea Republicii de la Weimar.
De asemenea, un alt aspect ce indică o continuitate între Thule și viitorul regim nazist îl constituie cumpărarea publicației Münchener Beobachter, de către Thule, micuța publicație redenumindu-se Völkischer Beobachter și devenind în cele din urmă ziarul dominant al celui de-al Treilea Reich.
Elemente de continuitate întâlnim și la nivelul simbolurilor sau a terminologiei folosite de Thule. Semnul svasticii apare în repetate rânduri pe afișele organizației sau pe scrisorile trimise între membri, fiind un leitmotiv pe care Hitler îl va prelua, modifica stilistic și folosi drept principalul simbol al statului.
De asemenea, salutul membrilor Thule se asemăna cu celebrul salut al naziștilor, ”Heil und Sieg!” devenind ”Sieg Heil!” în timpul regimului hitlerist.
La conducerea Societății Thule întâlnim personaje precum Walter Nauhaus, un fost veteran de război rănit și lider al Germanenorden, Anton Drexler, un naționalist preocupat de manifestarea politică al ideologiei (fondator al DAP și primul lider al NSDAP) și Rudolf von Sebottendorf (născut Glauer), un ocultist cu un trecut extrem de straniu, convertit la islam și implicat în diverse activități subversive din Imperiul Otoman.
Sebottendorf a cochetat cu diferite grupări masonice radicale, ce au contribuit la accentuarea naționalismului turc și în cele din urmă, indirect, la comiterea genocidului armean. Sebottendorf s-a întors în Germania convins de faptul că terenul este propice pentru inițierea unor schimbări profunde la nivelul mentalului colectiv german, totodată, știind ce influență majoră a putut exercita ”scena ocultă” din Turcia asupra deciziilor politice din Imperiul Otoman.
Sebottendorf a fost expulzat din Germania în 1923, din pricina controverselor ce planau în jurul persoanei sale, însă în 1933, acesta se întorcea în Germania și publica o carte intitulată: ”Înainte de a veni Hitler: Documente de la începuturile mișcării național-socialiste”.
Lui Hitler nu i-a plăcut intenția lui Sebottendorf de a insinua că această mișcare nu s-a născut odată cu Führer-ul, ci înaintea lui, acesta nedorind oricum ca național-socialismul sau persoana sa, să fie asociate cu ocultiști precum Sebottendorf sau loje masonice. În consecință, Sebottendorf a fost arestat și nevoit să părăsească definitiv Germania, întorcându-se în Turcia unde va și muri în 1945.
Dintr-o lojă obscură, la cârma Germaniei
Istorici importanți precum Sir Ian Kershaw sau Nicholas Goodrick-Clarke includ pe lista membrilor Thule, diverși indivizi care au ajuns ulterior apropiați ai lui Hitler sau chiar personalități importante în organigrama celui de-al Treilea Reich, precum: Dietrich Eckart, Rudolf Hess, Gottfried Feder sau Alfred Rosenberg.
Este cunoscut faptul că Dietrich Eckart a fost unul din formatorii lui Hitler, influențându-l pe acesta decisiv din punct de vedere ideologic, Rudolf Hess a devenit adjunctul lui Hitler, Gottfried Feder a fost unul din cei mai importanți economiști ai partidului, iar Alfred Rosenberg a fost un personaj deosebit de implicat la nivel guvernamental în perioada nazistă, fiind considerat unul din ideologii principali ai regimului.
Alți lideri naziști, precum Heinrich Himmler, vor duce pangermanismul și practicile oculte promovate inclusiv de Societatea Thule, la un nou nivel, deși nu au avut legături directe cu această organizație. Himmler era fascinat de istoria germanicilor, de simbolistica runelor și de ideea superiorității rasiale a germanilor, orchestrând din păcate nu doar ceremonii mistice în cadrul temutei sale organizații SS, ci și un genocid la scară industrială împotriva populației evreiești din Europa, depășind astfel așteptările celor mai fanatici simpatizanți ai ideologiei rasiste promovate anterior de Thule.
Deși Societatea Thule s-a dezintegrat în jurul anului 1925, legăturile demnitarilor naziști cu această grupare ocultă nu au putut fi șterse din analele istoriei, așa cum și-ar fi dorit regimul hitlerist, unul profund marcat de teorii mistice total absurde, dar care totodată interzicea în mod oficial ”ocultismul”, confirmând astfel ipocrizia majoră a celui de-al Treilea Reich.