Martin Luther King Jr., liderul afro-american care a marcat istoria SUA

Martin Luther King Junior s-a născut pe 15 ianuarie 1929, în Atlanta, fiind copilul mijlociu al reverendului Martin Luther King Sr. şi al soției sale, Alberta Williams King. Tatăl său a purtat inițial numele de „Michael King”, inclusiv King Jr. fiind inițial numit „Michael”, până când familia sa a călătorit în Europa (1934) și a vizitat Germania. Aceasta a rămas profund impresionată de cele întâlnite acolo și în special de amintirea marelui reformator german, Martin Luther. Astfel, în cinstea marelui teolog protestant, King Sr. i-a schimbat numele fiului său Michael, în ”Martin Luther”.

King jr. și-a demonstrat de la bun început potențialul intelectual, sărind atât clasa a IX-a, cât şi a XII-a şi intrând direct la Colegiul Morehouse, la vârsta de doar 15 ani. În 1948, la vârsta de 19 ani, a absolvit colegiul cu o licenţă în litere, filozofie şi sociologie. Ulterior, s-a înscris la Seminarul Teologic din Chester, Pennsylvania, de unde a absolvit cu grad de “Magister” în teologie.

Martin Luther King. jr. a devenit pastor al Bisericii Baptiste ”Dexter Avenue” din Montgomery, Alabama, la vârsta de 25 de ani. A început apoi studiile de doctorat în teologie sistematică la Universitatea din Boston, încheind cu o disertație suspectată ulterior de plagiat – dovadă a faptului că supradotatul King Jr. nu mai era total dedicat parcursului său academic, acesta focalizându-și deja atenția asupra problemelor socio-politice ale vremii.

Martin Luther King Jr. și exemplul lui Mahatma Gandhi

Sprijinit de grupul Quaker American Friends Comittee şi inspirat de succesul lui Gandhi și a activismului său non-violent, King Jr. a vizitat India și locul nașterii lui Gandhi, în 1959. King, profund nemulțumit de inechitățile din țara sa și impresionat de rezultatele înregistrate de Gandhi în India, adoptă modelul rezistenţei non-violente şi îşi asumă angajamentul de a lupta în S.U.A. pentru drepturile civile, indiferent de posibilele repercusiuni.

Într-un interviu oferit în ultima seară petrecută în India, King reflecta:

De când am ajuns în India, m-am convins de faptul că metoda rezistenţei non-violente este cea mai puternică armă a oamenilor oprimați, în lupta lor pentru dreptate şi demnitate. Într-un sens real, Mahatma Gandhi a întruchipat în viaţa sa, anumite principii universale care sunt inerente în structura morală a universului. Aceste principii sunt la fel de inevitabile ca legea gravitației”.

Odată cu întoarcerea sa în țară, King a organizat și condus numeroase marșuri în numele drepturilor elementare ale oamenilor de culoare, precum: dreptul la vot, la muncă, la educație, desegregare, etc.

I have a dream …

Cea mai celebră demonstrație non-violentă întreprinsă de King a avut loc pe 23 august 1963, când liderul afro-american a susținut unul din cele mai celebre discursuri din istorie, ”I have a dream” (Am un vis). În cadrul discursului, tânărul pastor a vorbit despre viziunea sa privind un viitor ideal pentru națiune, în care oamenii se vor bucura de egalitate în drepturi și de armonie, fiind judecați în funcție de natura caracterului lor și nu în funcție de coloritul pielii.

În urma acestui discurs impresionant, societatea americană a rămas profund marcată, iar o bună parte din prevederile pentru care King luptase, au fost adoptate în legislaţia americană odată cu trecerea prin Congres a actului legislativ privind drepturile civile, Civil Rights Act (1964) şi a celui privind dreptul de vot, Voting Rights Act (1965).

King Jr. și războiul din Vietnam

Începând din 1965, King avea să-şi exprime opiniile privind rolul Statelor Unite în războiul din Vietnam. Pe 4 aprilie 1967, la New York, King a susţinut un nou discurs impresionant, intitulat „Dincolo de Vietnam”. În discurs el a pledat cu fermitate împotriva angajamentului luat de S.U.A. în război, susținând faptul că soldații americani s-au dus în Vietnam: „să-l ocupe ca pe o colonie americană” și catalogând guvernul american ca fiind: „cel mai mare furnizor de violență în lumea de azi”.

Totodată, King considera că războiul din Vietnam consuma resurse ce puteau fi cheltuite pe servicii sociale, “războiul” intern împotriva sărăciei și a disparităților sociale, fiind unul mult mai important pentru națiunea americană, în accepțiunea sa. El a sintetizat acest aspect spunând: „O naţiune care continuă an de an să cheltuiască mai mulţi bani pe apărarea militară, decât pe programele de ridicare socială, se apropie de moarte spirituală”.

Criticile aduse de King, l-au costat sprijinul unor aliaţi ”albi” importanți; lideri de sindicat, editori puternici sau chiar preşedintele Lyndon Baines Johnson, au început să-l privească cu alți ochi pe King, considerând că pastorul baptist a devenit mai degrabă un rebel și mai puțin un intelectual demn de luat în seamă. Însă în contextul în care din ce în ce mai multe personalități aveau să se pronunțe împotriva războiului din Vietnam și al intervenționismului american, precum Malcom X, Muhammad Ali sau Jimi Hendrix, vocea lui Martin Luther King Jr. nu putea fi ignorată.

Revista Life cataloga poziția lui King, drept: „o calomnie demagogică care sună ca un script pentru Radio Hanoi”. The Washington Post titra: „King şi-a diminuat utilitatea faţă de cauza sa, ţara sa, poporul său.”

Celebrul pastor incriminase guvernul american, printre altele, de uciderea unui milion de vietnamezi, „mai ales copii”, acuză extrem de gravă ce a declanșat reacții dure inclusiv din partea unor instituții cu greutate în stat.

King Jr. vs FBI-ul lui J. Edgar Hoover

John Edgar Hoover, legendarul director al Biroului Federal de Investigații (FBI), suspecta mai mulți apropiați din anturajul lui King de legături cu facțiuni de extremă stânga. Hoover a însărcinat FBI-ul să-l urmărească atent pe King, încă din 1957. Se știa că unul din cei mai apropiați consilieri ai pastorului, avocatul Stanley Levinson, a fost un membru important al partidului comunist american, până când acesta a început să se implice în mișcarea lui King. FBI-ul a observat înstrăinarea lui Levinson față de conducerea partidului, dar considera că acesta ar fi preluat intenționat un rol modest în partid, pentru a putea acționa ca „agent de influență” în jurul lui King.

King a negat vehement legătura sa cu partidul comunist, precizând într-un interviu oferit revistei Playboy, în 1965: „sunt mai puţini comunişti în această mişcare de libertate decât numărul de eschimoși din Florida”. Hoover nu l-a crezut şi a răspuns tranșant: „este unul dintre cei mai notorii mincinoși din țară!”.

Ajungând la concluzia că liderul afro-american a devenit un adevărat pericol naţional din pricina relațiilor și convingerilor sale politice, FBI-ul a încercat să-l discrediteze prin intermediul propagării unor informații privind presupusa infidelitate a pastorului.

Ultima campanie

În ciuda campaniei de denigrare, King nu avea de gând să se oprească din activitatea sa civică, organizând în 1968 o nouă manifestație, „Poor People’s Campaign” și abordând în special problemele materiale cu care se confruntau anumite categorii sociale. Acesta a călătorit prin ţară dorind să adune „o armată multirasială de săraci”, ce ar fi urmat să mărșăluiască alături de el. Campania a culminat cu o demonstrație în Washington DC, King cerând ajutor financiar pentru cele mai sărace comunități din Statele Unite.

În finalul ultimului său discurs, “I’ve Been to the Mountaintop”, din 3 aprilie 1968, purtat în faţa muncitorilor de la salubritate din Memphis, care intraseră în grevă din cauza salariilor foarte mici, King a făcut o declarație cutremurătoare, ce s-a dovedit profetică: “Ca oricine, aş dori să trăiesc o viaţă lungă, dar nu sunt preocupat de asta acum, vreau doar să fac voia lui Dumnezeu … am văzut țara făgăduinței, dar probabil nu voi ajunge acolo alături de voi”.

Asasinarea marelui activist

Peste mai puțin de 24 de ore, un anume James Earl Ray, evadat al penitenciarului din Missouri, îl împușca mortal pe marele orator american – motivația acestuia făcând obiectul diverselor teorii ale conspirației până în ziua de azi. În urma asasinării din seara zilei de 4 aprilie, reverendul Ralph Abernathy preciza faptul că prietenul său fusese cazat la camera 306 a motelului Lorraine din Memphis, unde fusese cazat de nenumărate ori, camera primind și numele de „King Suite-Abernathy”. Deci nu a fost de mirare faptul că asasinul îl așteptase bine pregătit, știind cu precizie balconul pe care King urma să iasă.

Asasinarea din 4 aprilie 1968 a produs un val de revolte la nivel naţional; în Washington DC, Chicago, Baltimore, Louisville, Kansas City şi zeci de alte orașe, moartea lui Martin Luther King Jr. a reprezentat un motiv de indignare fără precedent, marcând un moment de cotitură în istoria americană și oferind o lecție extrem de tristă pentru posteritate.