O placă de marmură aparent comună, folosită timp de 10 ani drept piatră de pavaj și „treaptă” într-o grădină din Marea Britanie, este de fapt un artefact roman rar, a dezvăluit o nouă analiză.
Descoperirea a luat prin surprindere proprietarul artefactului, care a aflat că placa de 63 de centimetri, o piatră folosită anterior pentru a se urca pe cal, datează din secolul al II-lea e.n. și valorează 20.400 de dolari (15.000 de lire sterline).
Cu toate acestea, nimeni nu știe cum a ajuns artefactul în Anglia. Cel mai probabil, piatra a fost gravată în Grecia sau Asia Mică (Turcia din zilele noastre), potrivit unui comunicat de presă al Casei de Licitații Woolley and Wallis care gestionează acum vânzarea artefactului.
O parte din istoria pietrei este cunoscută. Artefactul a fost descoperit într-o grădină din Whiteparish, un sat din sudul Angliei, în urmă cu două de ani, potrivit casei de licitații. Apoi, femeia care deține grajdurile din zonă a folosit piatră acoperită de noroi timp de zece ani pentru a se urca pe cai, până când a observat într-o zi o cunună de lauri gravată pe suprafața sa. Un arheolog care a analizat piatra a dezvăluit că este o descoperire rară. Pe piatră este inscripționat mesajul „oamenii (și) bărbații tineri (îl onorează) pe Demetrios (fiul al lui) Metrodoros (fiul lui) Leukios”.
Deși Imperiul Roman antic s-a extins până în insulele britanice, piatră nu a fost făcută în această regiune, ci a fost cel mai probabil adusă în Anglia în urmă cu 300 de ani, potrivit Woolley and Wallis.
„Artefactele de acest tip au ajuns adesea în Anglia în urma turneelor (Grand Tours) făcute în secolele XVIII și XIX, atunci când aristocrații călătoreau din Europa pentru a învăța mai multe de arta și cultura clasică”, a explicat Will Hobbs, specialist în antichități de la Woolley and Wallis. „Noi credem că așa a ajuns în Marea Britanie. Însă, modul în care a ajuns într-o grădină domestică este un mister complet”, a adăugat specialistul, potrivit Live Science.
„Există mai multe posibilități privind locul de origine al pietrei. Casele englezești din mediul rural cunoscute drept Cowesfield House și Broxmore House erau situate foarte aproape de Whiteparish și au fost demolate în 1949 după ce au fost rechiziționate de armata britanică în timpul războiului. Însă, mai știm că o altă casă a fost distrusă în 1963 de un incendiu, așa că ruinele de acolo ar fi fost folosite la construirea altor clădiri din zonă”, a mai precizat Hobbs.
Gheața topită a dezvăluit un tezaur spectaculos de artefacte antice de vânătoare în Norvegia
Un artefact creștin unic, vechi de 1.400 de ani, descoperit într-un vechi fort roman